Dulce nesocotință, dragă nepăsare

     Mă gândeam zilele astea cât de plăcut este uneori să acționezi nechibzuit. De ce? Pentru că este ceea ce facem în loc să ne uităm la TV, în loc să facem cumpărăturile, în loc să iesim la suc.


     Uneori este duminică după-amiaza şi tot ce-ți dorești să faci este să stai în camera ta şi să plângi, pentru că inima ți-a fost frântă, ori nu avansezi în carieră, sau pur și simplu ți-e frig și ești morocănos şi urăști pe toată lumea. Uneori, în loc să stai în casă, îți aduni prietenii morocănoși și vă faceți piercing în limbă, tatuaj, sau petreceți până imediat înainte de începerea examenului de mâine. Nechibzuit, pentru că e-n regulă și meriți să fii fericit.

     N-am scris pentru conferință. Am preferat să merg la tenis și să iubesc în acest weekend.

Suspectă

    Majoritatea celor apropiați mie, știu că în ultimul timp am avut probleme de sănătate, datorită unor doctori nepricepuți, care s-au grăbit să mă eticheteze, să mă opereze, să mă sperie apoi mai mult. Consolarea mea, sănătatea mea mentală, vin din partea oamenilor minunați cu are am ales să mă înconjor și care m-au ajutat atât de mult în aceste zile, rar îți este dat să întâlnești oameni atât de frumoși! Nu voi scrie aici toată povestea, nu pentru asta am gândit acest blog, probabil după ce voi fi terminat cu alergătura și întrebările, voi scrie detașat, în cunoscutul stil sarcastic și despre pățania mea, deocamdată nu pot.
     Mi-ar plăcea totuși să pot scrie despre o revelație pe care am avut-o, să pot spune că am început o nouă viață, dar cred că mă mint frumos. Mi-am tot spus în ultimul timp că trebuie să mă îngrijesc mai mult de mine, că n-are rost să mă mai obosesc atâta, însă în coșmarurile mele nu-i nici pomeneală de o moarte dureroasă, de luptă cu boala, de terapie, în coșmarurile mele pic examenul la Macro și pierd bursa și anul la doctorat, cam atât.
     În rest, trăiesc frumos! Mă bucur de fiecare ocazie ce se ivește și zic da, mai des decât de obicei. Zic da unui pahar de vin în plus, da unei ieșiri în oraș, da de fiecare sufletului meu. Totul este simplu, nu mă simt grozav zilele astea, sunt obosită, dar îmi traduc liniștită oboseala prin nopţi nedormite, insolaţii, ocazionale somnuri profunde pe scaun de Toyota. Aș da vina pe curent dacă nu aș şti că acesta nu există.
    Am trimis un bilețel către viitor, definindu-mi sinele cum am putut eu mai bine. Aștept răspuns. Aștept și îmi permit să visez, cu entuziasm și zâmbetul pe buze.

Invitație la CONFERINȚĂ

Call for papers:

Avem deosebita plăcere de a vă invita la

 A X-a                   Conferință              Internațională intituată:

                         ______________________

                     (Conferință/Simpozion/Workshop)

                               ce mai contează...

___________________________________________________

(sub-ramură a unui sub-domeniu ce aparține unui alt domeniu al cercetării deja foarte restrâns)

DESCRIERE:

 ___________ este deja o temă de cercetare la care trebuie

(subdomeniul)

reflectat atent, considerat deja domeniu științific

de către cei care îl cercetează.  Ultimele descoperiri indică faptul că aceste abordări vor

aduce pace în lume și vor opri foametea PT. TOTDEAUNA!!!

____________________________________________________

                           (inserați aici hiperbola)

Tematica include (dar nu se limitează la): <<<semn al disperării

(orice colecție pozibilă de fraze la modă, vezi Google trends)

Vorbitori:   (a.k.a.  keynote speakers pt engleziți)

(listă cu oameni ale căror CV-uri sunt îm mod disproporționat mai interesante decât abilitățile lor oratorice)

 

LOCAȚIE, LOCAȚIE, LOCAȚIE:   

( aici se inserează poze cu plaje exotice și/sau ruine istorice)

 

Nu ți-ai dorit niciodată să mergi într-un asemenea lc de vis și să-ți petreci tot timpul închis în centrul în care are loc conferința?

Date de referință:

(Deadline pt. trimiterea rezumatului)

(Deadline pt. trimiterea lucrării în extenso)

(Deadline REAL pt. trimiterea lucrării)

(Deadline pt cei cu coordonator de doctorat VIP)

(Hey, whatever, trimite când poți, doar trimite ceva, te rugăm mult, mult, mult!)

"Comitetul" de organizare:

 (Proful senior implicat doar cu numele)

(Profesorii mai mici, care fac toată treaba și cărora nu le-a trecut prin cap niciodată că a fi profesor înseamnă a sta treaz toată noaptea să scrii 200 de CD-uri).

Sponsor:

________________________

(acronimul sponsorului).

Avem treabă!

Dar avem și viață, deci astăzi mergem în zona Mântuleasa să ne plimbăm și apoi să servim "Ceaiul ca un spectacol". Dacă sunteți de-ai noștri, intrați de citiți și ultimul articol al Andreei Răsuceanu.

ÎNĂLȚĂTÓR, -OÁRE

     Nu regret că până la vârsta frumoasă de 25 de ani n-am ajuns moguliță, că n-am făcut carieră în modelling, că nu îmi place Lady Gaga și n-am ajuns să aflu exact ce m-a făcut să cad pe stradă. Nu regret nimic din ce-am făcut ori n-am făcut până acum. Partea frumoasă e că nici nu m-am chinuit să nu le fac, totul a venit de la sine. Mă străduiesc uneori să fiu depresivă, dar nu sunt niciodată autentică, înșelându-mi durerea acmulată cu prima bucurie care mi se flutură lasciv pe sub pleoape.

     În cazul în care n-ați observat, dar Szuszie aleargă fericită pe o pajiște cu miros de rufe proaspăt spălate. NU pentru că am dat jos kilogramele promise la început de an iar acum îmi vine totul lălâu, nu pentru că am mai mult timp liber în prag de sesiune la școala doctorală, nu pentru că am trăit cine știe ce despărțire ori dramă existențială (slavă cerului că acolo sunt în plină escaladare!!!), doar că mă plictisisem să-mi tune și să-mi fulgere zilnic, deci am hotărât să fug în Miserupia. Nu cred că am ajuns încă, întrucât după ce termin de postat aici o să le fac recenzia cologelor de la doctorat ( Apără-ne Cerule!), apoi o să ies la plimbare, apoi o să traduc traducerea pe care o lălăi de 2 saptămâni.

     Recomand o asemenea evadare însă, veți cunoaște bucurii bolânde pe care nu pricepeți ce le provoacă subit şi vă vor fi smulse zâmbete. Droguri nu iau şi nici nu am un clovn imaginar care să-mi măscărească de dragul bunei dipoziţii, știți că nu suport clovnii. Afară nu-i soare, de sesiuni nu am scăpat, din bursă am cheltuit deja, laptopul se cere înnoit, iar kilogramele sunt tot mai multe decât îmi doresc să fie. Întristaţi-mă puţin, vă rog, spunându-mi ce a făcut până la urmă Boc cu bugetele ?Cu  estimările șomajelor și cu pensiile? Am ajuns să trăiesc cu dragoste în lipsa banilor, deci poate aici o să fiu ceva mai sensibilă.

Szuszi (can do it better)

Aplauze, vă rog!

  Deși postez din an în paște, mă cred mai tare decât alții cu blog. Mă cred mai tare pentru că scriu aici despre altceva decât mizeria de la TV, pentru că este terapeutic și pentru că am câțiva cititori care chiar așteaptă curioși să afle ce-am mai scris, nu doar ca să mă aibă la mână acum, ori pe viitor; nu că mi-ar păsa, e inevitabil să existe asemenea oameni, atâta timp cât ai un job decent, unde deciziile tale îi afectează pe ceilalți.

  Dar să explic ce-mi face amărâtul ăsta de blog să provoace dependență, fie și doar unui grup restrâns de oameni. Ex-ul îmi povestea că nu-i place jobul meu, întrucât nu fac nimic practic... Nici blogul ăsta nu te învață mare lucru, că doar nici eu nu știu matematică, nu-ți spun cine ce a făcut, îmi dau foaaarte rar cu părerea, parcă doar vorbesc și nici măcar n-aș căuta să te conving că am dreptate. Corect, nu caut asta, îmi este suficient să scriu pentru mine și să te fac să te îndoiești de tine,  atunci te cuceresc și rareori este valorificată această tactică.

  Dar câte bătălii nu s-au câștigat așa, vorba lui Vîntu! "Începi o discuție în contradictoriu și insiști și insiști, până te întâlnești pe o idee cu adversarul, până nu mai simte că trebuie să lupte, și obosit, în loc să caute să atace, se apără. E suficient să se vadă descoperit de ochii tăi, ca apoi să devii un drog, chiar și pentru acela care te urăște". Și asta încerc să scriu și pe blog, rareori vin cu mesaje atât de frumoase, de atâtea ori m-am plâns de atitudinea altora că în loc de subtitlul din poză puteam să trec pe post de slogan un clișeu gen 'You did the crime, now do the time', dar aspectul ăsta nu mă deranjează câtuși de puțin.

  Urmează să postez mai des, în ciuda faptului că se apropie sesiunea școlii doctorale și nimeni nu-și dorește să piardă o bursă de 1850RON (bani pe care trebuia să-i primesc lunar din octombrie, dar...), voi scrie mai puțin despre școală și mai mult despre alte peripeții, voi scrie mai mult pentru că sunt îndrăgostită, stare care mă provoacă să mărturisesc diverse vise.
  

Depresiv

Poticnită în perfectibil, Szuszie doarme și muncește, nu mai iese în oraș ca să doarmă, nu mai face terapie prin shopping și nu mai zâmbește la fel de des.
 "Cum așa măi Suz, chiar n-ai undă de bucurie în viață de-ți afișezi fața asta post-dentist?", întreabă moldoveanul preferat.
 Ba cum să nu, mă bucur să văd cât muncesc într-o țară care nu mă răsplătește nici măcar printr-o bursă amărâtă, în schimb se dezindustrializează de 2 ani incoace, mă bucur să văd că ne-am prostit școlile intenționat, ignorându-ne istoria, că oricum nu suntem excepționali, nu suntem demni de reținut. Avem studenți și chiar doctoranzi care nu știu să scrie, să gândească critic, să citească ori să articuleze. Părinții nu se revoltă, profesorii nu fac grevă, senatul universității susține mediocritatea. De ce?  Vă asigur că gândesc practic și nu-mi vine în fire să iau decizii cu fundament emoțional, mă văd în fața unei alegeri: cred ceea ce-mi este dovedit în mod obiectiv (deși sunt dovezi dezgustătoare), ori sper să mă înșel, închizând ochii și zâmbetul, crescând doza de cafea și ignorând cele transpirate ce mă înconjoară și mă sufocă.
 Mă pălmuiește însă dovada. Nu mă îndoiesc că vor exista critici, că nu sunt alții care să fi trecut prin aceleași încercări, poate că sunt naivă chiar. Dar nu mi-a fost niciodată frică să privesc pe cineva în ochi și să-i spun ce cred și ce mă îndreptățește să am aceste convingeri.

Breteaua chinezească

  De mai bine de-o săptămână, Szuszi lucrează de dimineață până seara, seara umple pagini cu litere, umplându-și agenda pe următoarele luni cu urgențe minore, eliminând weekendurile și fără să mai aibă cu adevărat reverii, sclipiri, autenticități - mai poate doar să reacționeze, dar și aceasta din urmă stă sub îndemnul necesității și al imediatului. Are doar 25 de ani și îi cresc dioptriile și se comportă de parcă n-ar mai avea timp de pierdut. 

  Îi plăcea ei un moldovean, și de dragul lui mai ieșea din când în când din starea de tocilăreală, împreună cu Ancusha, colega de suferință. Așa a ajuns ea să schimbe, de dragul rezistenței la orar, fusta scurtă cu pantalonii lungi, tocul de 10 cu cizmele imblanite, 70C cu 75C, multitudinea schimbărilor făcând-o ineficientă pe cel puțin două planuri. Uite așa a ajuns ea cu fața roșie aproape de mov, din cauza unor blestemate bretele care i-au plesnit pe rând în plin seminar!

   De aceea, doresc ca prietenii  matematicieni/ingineri, să-mi propună un algoritm de analiză a stresului, în cazul bretelelor transparente chinezești, ca pe viitor să pot evita asemenea catastrofe.

    Doamnele știu la ce mă refer, adevăratele doamne, cărora anumite ținute și funcții sociale le aduc în situația de a folosi aceste instrumente de tortură. Realizez faptul că de la începutul istoriei înregistrate, ființa umană a purtat un fel de articol de îmbrăcăminte, fie pentru protecţie ori pentru a-și menține temperatura corporală. Cu toate acestea, tendinţa prezentă printre reprezentantele sexului frumos nu este de a purta acele haine care te apără de frig ori pot menține căldura, ci numai acele haine care pot, prin ineficiența lor, să atragă atenția sexului opus.
 Că doar de toate merg anapoda, de ce să nu cadă și hainele de pe noi!

_______________________________
TheOriginalSzuszi o să se dea cu lipici

Fii un student adevărat!

O scurtă introducere

Ah, primăvara, şi bucuria post-sesiune pe care o aduce! Puteţi să-i simțiți mirosul în aer; examenele sunt la fiecare colţ, studeții la fiecare târg, vărsând în fiecare bar și păcătuind în fiecare cămăruță infestată de șobolani. Bobocii sunt o gramadă încântătoare - dar totodată mult mai mult decât atât. Ei sunt și viitorul!

Liceul este diferit. Plin de majorete, Sportivi şi profesori chelioși cu nici un talent natural, potențialului student nu-i este permis să realizeze ce experienţă minunată poate îndura, în 3-4 ani dezmățați.

Ce-ai zis tu acolo, tinere amic? Tu ești una dintre aceste ramuri de măslin, gata să te îmbarci, sperăm în a te îngriji de viitorul nostru aromat? Ei bine ascultă aproape tinere, şi îți voi explica tot ce trebuie să ştii.

Partea I. Carpe Diem!

Universitatea - cunoscut eronat ca și "College" de către mess- americănizații -capete -de- pulbere ce fac fermecătarea neînţelegere - este remarcabil de asemănătoare cu cufundarea capului într-o găleată de bălegar. Este interesant prima dată, dar nu-ţi vei mai dori să repeți experiența - deci savurează fiecare clipă. Noaptea în care ai rămas blocat în afara căminului mort de beat și bătut până la moarte de către colegi în club la pogo? Majoreta care te-a încătuşat la culcare, în timp ce te-a injectat cu heroină şi ți-a furat toţi banii şi hainele? Aceste lucruri pot părea de neîndurat acum, dar vei dori să-ți amintești fiecare detaliu; peste câțiva ani îți vei aminti pățaniile și vei râde, iar şi iar.

Acest lucru înseamnă că, dacă vedeţi o oportunitate, trebuie să profitați de ea ca un vânător ce prinde un șarpe strălucitor, în căldura habitatului său. Toate aceste lucruri se vor alătura arsenalului dvs. de piese de conversaţie spirituală atunci când veți deveni plictisitori şi chelioși.

Partea a doua. Mănâncă bine!

Notele mari nu se iau numai cu șaorma. De fapt, a fost dovedit ştiinţific că o astfel de dietă conduce la o moarte lentă, dureroasă, catolică - şi tu nu vrei asta. Cu siguranţă intenționezi să devii un înalt membru al Masonilor și să domnești asupra conglomeratului energetic al tatălui tău cu o mână de fier, ca fiecare student bun, şi pentru asta ai nevoie de vitamine şi proteine.

Dacă locuiești la vilă, probabil că ai destule vitamine și proteine să-ți ajungă pt întreaga carieră academică, deci mai fă și puțin sport, pentru Dumnezeu! Invers, dacă locuiești la etajul 10 la bloc, probabil n-ai mâncat o masă copioasă în viaţa ta şi trăiești în sărăcie virtuală - mergi la dentist, bronzează-te nițel, şi află că amidonul în sos de roșii pe blat de pizza nu poate fi numit o masă.

Partea a treia. Socializează! (Vecin cu Mănâncă)

Cu excepţia cazului în care încă mai locuiești cu părinţii, vei fi nevoit să te familiarizezi cu o mare varietate de oameni. Unii dintre ei te-ar putea urî; acest lucru este natural. Desigur, nici unul dintre ei nu te iubește, şi în ciuda a ceea ce am spus în timpul introducerii, posibilitatea de a păcătui este probabil la mare distanță.

În afară de persoanele pe care le-ai putea ademeni în pat, va exista o serie de alte persoane. Acestea variază de la "cunoscuţi supărăcioși" la "prieteni platonici" şi aceste relaţii vor rămâne stabilite pentru restul vieții tale naturale. Fii recunoscător, cu toate acestea, pentru oricare oameni dispuşi să vorbească cu tine. Amintește-ți, o fac din bunătatea inimii lor.

În concluzie, mititelule,

Vei uri universitatea, dar asta nu-i vina mea. Tot ceea ce ai crezut până acum este greşit; prin urmare, omoară-ți părinții și profesorii din liceu, dar nu veni să plângi la mine.

Noapte bună.

Ready, set, bleah!

Am în existență minim trei neajunsuri: lipsa de timp, lipsa de apă (ăia doi litri recomandați unei caroserii tonifiate) și lipsa de somn. Aceasta din urmă mi-e tare anapoda tocmai pentru că nu-i pot identifica relația de cauzalitate (nu cred că-i stres), nu o pot remedia, ba încă o încurajez cu nessuri, pepsi twist, etc.,că doar fiecare om este, și trebuie să fie dependent de ceva, pentru că, altfel, nu am putea trăi unii cu ceilalţi, ori eu cu propria-mi persoană. Societatea îmi oferă dependențele mari, formale şi generale, cei din jur îmi oferă dependenţele mici, puternice si esențiale, iar noi ne însușim atât dreptul de a alege, cât şi ceea ce oferă ceilalți.
 O aștept încă pe Zâna cea bună să-mi făurească o viață  care să mi se potrivească timpului dat de soartă, precum sutienul  mărimea 36-DoubleD Pamelei Anderson, precum coroana pe creştetul Regelui Arthur, precum părul grizonat lui DanDiaconescuÎnDirect!
 Cu toate acestea, mă gândeam să cresc tot în această ogradă o grădiniță de știință separată, cu flori fundamentate pe ficțiune. Ideea ar fi că nu știu dacă să las categorie tot pe acest blog, ori să fac altul pentru partea ficțională, astfel încât să-ți convină mai mult ție cititorule, astfel încât de cauți să ieși pentru puțin din acest ungher de inteligență, să poți veni tot la mine, într-o serie de proze scandaloase cu iz de confesiune fâstâcită. Dar mă mai gândesc la asta mai târziu astăzi, când îmi  curge cafeaua prin vene.


The Devil is in the Details.
Suz

Confesiuni și bănuială

     Îmi împrăştii adesea sângele pe hârtie lucioasă, iar apoi îmi cert neobrăzarea. Am ajuns să prestez servicii intelectuale şi acte de complezență.

     De te macină și o spui blogului îi demaşti superficialul, îmi zic, ori speri că o citește un EL, că o citește șoptit ca pe o conversație metafizică, tu și el, cerul și luna. Dar când te macină şi o transmiţi varului de pe pereţi din priviri, pesemne e atât de grotească încât îţi e jenă să o conturezi din vorbe. Cred că asta este... acum nici de mă torturezi n-aş putea să-mi trădez frământările cum o făceam astă-vară. Poate pentru că-mi lipsește Miruna.

     Aviz prietenelor de suferință - Găsesc sensul noului meu mediu ambiant doar privindu-l ca ansamblu, altfel parcă trăiesc în alt film. Drept urmare, îmi îmbrac ceva mai altfel zilele în ultimul timp, nu mai simt nevoia seratelor de dans renascentist, dar nici a destrăbălării de trotuar, poate că va veni ea primăvara și voi avea chef să mă uit cruciș la luminile orașului, ori să mă plimb pe străduțe și să mănânc covrigi, trăiesc în prezent cu această speranță. Întrucât oamenii alături de care gustam aceste mici plăceri sunt acum departe de aceste ritualuri, sunt nevoită să mă satur cu ce mi-am proiectat pe peretele dinspre nord. Cu alte cuvinte, sunt îndrăgostită probabil, anapoda, cu chef dar fără timp.

Sper să-mi revin în curând.

Prima mea Leapșă Virtuală

   Am primit-o anul trecut pe vremea asta pe Facebook în engleză, iar acum este cazul s-o refac românește, s-o personalizez și s-o dau mai departe în străfundurile netului, în speranța de a stârni expresii intelectuale cunoscuților.

   Reguli: După ce ai fost ales, trebuie să scrii o listă cu  25 lucruri aleatoare, fapte, obiceiuri, sau țeluri de-ale tale.La sfârşit, alegi 25 de persoane care urmează să fie etichetate.Dacă am dat leapșa mai departe, este pentru că vreau să ştiu mai multe despre tine.

1.Acesta ar putea fi primul şi singurul lanţ din viaţa mea, s-ar putea să-mi pară rău și să-l șterg mai târziu. 

2.A trebuit să merg la logoped când eram mică pt. că eram peltică. Când sunt obosită ori am emoții, încă mai trebuie să-mi controlez pronunția. 

3.Simt că am ajuns la o răscruce în carieră și mă tem de alegeri comode. Îmi place foarte mult ceea ce fac în prezent, și mi-ar plăcea foarte mult și să scriu mai târziu în viață, mai ales că până acum 7 luni, aceasta părea cea mai bună alegere. Sunt conștientă și de faptul că mi-ar fi tare greu să trăiesc din asta la cât de mult mă respect :P.

4. Nu tolerez greșelile de ortografie în cazul românilor. Ce naibii, este o limbă cu reguli clare, cu prea puține excepții, cuvintele se scriu  în modul în care sunt pronunțate. Mailul nu este o scuză și ar trebui să dăm dovadă de respect față de destinatar și față de noi înșine. Nu-mi vine să cred câtă amploare a luat acest fenomen în ultimii ani.

5.Păstrez legătura cu studenţii mei preferați. Știu că nu-i ceva neîntâlnit, dar acum constat și eu că am ajus să-i admir pe câțiva. Totul a început cu Andreea, care mi-a fost studentă în primul meu an la universitate, și pe care am ajutat-o să susțină niște teste pentru un post vacant în Dep. de marketing. La numai câteva luni a devenit brand manager în cadrul multinaționalei respective, iar acum conduce departamentul.  Cand a venit să-și ridice diploma de licență mi-a făcut o ofertă aproape de nerefuzat...

6. Nu suport să văd pe cineva supărat sau dezamăgit. Mă străduiesc să fiu pe placul tuturor, și mă învinuiesc până la lacrimi uneori când aflu că există cineva care nu mă place.
7. Îmi voi petrece bătrânețile într-un orășel de pe malul mării în Anglia, comportându-mă ca o regină.
8. Îmi place să fiu surprinsă și încă trăiesc cu speranța că va exista un alt Nick ceva mai romantic...
9. Prima dată când am văzut cu ochii mei un tablou de-al lui Klimt la câțiva metri de mine, (Portrait of Hermine Gallia @ Galeria Națională de Artă, Londra), nu m-am putut opri din plâns ( nu că ar fi preferatul meu, mai degrabă m-a copleșit faptul că mă aflam în orașul meu preferat, în sfârșit în fața unui Klimt original, alături de o prietenă care înțelegea perfect sentimentele care mă încercau).  Draga de Lavi, în loc să mă calmeze a început și ea să bocească. Asa prieteni am eu... .

10. Despre simțul meu artistic, pot spune că mă atrag lucrurile care-mi spun o poveste. Trebuie să fie unice, sa-mi priponească expresia feței într-un zâmbet, să mi se destăinuie. Am acasă niște figurine și-o volută de pe Str. Plantelor, urâte ca păcatul, dar dacă mi le amenință careva îi scot ochii.

11. Știu ce se spune despre Remedios Varo, dar rămâne pictorița mea preferată.

12. Oriunde m-aș muta, la mine acasă vei găsi figurine din benzi desenate, jucării pentru pisici, poze cu prietenii și un amestec haotic de cărți. N-am un stil anume și nu-mi pasă, mă simt confortabil înconjurată de amintiri și nu atârn poze de un perete dacă acestea nu îndeplinesc acolo și alt scop. Voluta care era să-mi spargă capul pe Plantelor stă în raft la loc de cinste și mă va însoți în viitoarea casă.

13. Sunt dependentă de Dr. House și 30Rock.

14. O să-mi duc copiii la biserică în fiecare duminică, deși eu una am abandonat credința.

15. Visez să fiu autor de bestseller.

16. Trăiesc romantic și sunt incurabilă în acest sens.

17. Mi s-a spus că sunt foarte geloasă.

18. Am cântat timp de o lună într-un club în UK, dar încă am trac.

19. Am descoperit că scrisul și desenul îmi sunt cathartice. Nu reușesc însă să-mi termin nici desenele, nici prozele.  Îmi vine tot timpul să adaug la ce-am scris în trecut și probabil din această cauză am renunțat la vechiul blog, după ce am șters nenumărate articole pe care nu le mai consideram demne...

20. Mi-e frică de mincinoși și bârfitori. Foarte frică! Datorită pct.6, mi-e tare greu să-i evit la muncă și mă obosesc îngrozitor.

21. Nu pot dormi singură. Din această cauză sunt crazy cat lady.

22. Neg ipoteza conform căreia bărbații se nasc infideli. Chiar dacă sunteți programați genetic să râvniți după alte femei, autocontrolul ar trebui să vă deosebească de celelalte animale.

23. Îmi place să gătesc și tot ce am pregătit de la 6 ani până acum a fost cel puțin comestibil.

24. Sunt singura din familie cu nasul drept, iar inainte saăprimesc un pumn în nas eram singura din familie cu nasul în vânt. Dintre toți, semăn cel mai mult cu bunica.

25. Uneori visez în alb/negru.

26. Mă mir că am reușit să listez 25 de lucruri în 10 minute.

Leapșa merge mai departe la Zazuza, Ana, Kriegsmann, Diana, Naomi (Coastin with Costi), și la cine mai vrea.

ANOVA : Are oare valoare cercetarea ta?

Dezvoltată în 1912, de statisticianul R.A. Fisher, Analysis of Value este un puternic instrument statistic, menit să testeze importanța efortului depus de către doctorand.

Importanța o determinăm prin compararea propriei cercetări cu Ipoteza nulă

H0: µ1 = µ2?

unde,

H0 : Ipoteza Nulă

µ1: importanța cercetării tale

µ2: importanța unei maimuțe care bate la mașină aleatoriu, într-o pădure, departe de privirea sau auzul uman.

Testul impune calcularea F'd:

                    suma (oamenilor care dau 2 bani pe cercetarea ta)

F'd =            -------------------------------------------------------------

                                    populația Terrei

 Aceasta de mai sus, se compară cu dispersia lui F cu i-1,N grade de libertate, pt a determina valoarea lui p (pi in your pants). Un p scăzut (low pi in your pants) indică faptul că descoperi ceva valoros ( deși improbabil d.p.d.v. statistic).

Tipuri de erori:

ANOVA trebuie utilizată cu grijă, pt. a evita următoarele două tipuri de erori:

Tipul 1: pornești de la prezumția falsă că activitatea ta de cercetare nu este nulă

Tipul 2: nu pot fi trase concluzii. Succes la susținerea tezei!

Bineînțeles, acest test impune atât independență cât și normalitate din partea ta, ambele improbabile, ceea ce te înlesnește să tragi concluzia că nu este problema ta.

____________________________________________

TheOriginalSzuszi hates you

John Nolan Films

Pentru fanii montajelor, ai lactatelor și ai șoriceilor!



http://www.youtube.com/watch?v=YqlQS5CCmwI

Profesore, trezește-te!

 Domnule profesor, vă  rog  a-mi ierta digresiunea de la orele școlii doctorale a ASE, unde trebuie să îmi revin repede deoarce constat că e vorba de acelați lucru de fiecare dată, noi suntem mici și proști, dvs. sunteți mare și bătrân, aveți fantastica abilitate de a scrie cu o mână cu viteza gândului și de a șterge cu cealaltă simultan. Dar oare voi fi mai des vizitată dacă vă menționez numele pe umilul meu blog, dacă anunț că la ultima noastră întâlnire am luat notițe la un curs al școlii doctorale pt. prima dată, însumând secundele în care vă întorceați de la tablă pt. a pune o întrebare (11 sec) și a da și răspunsul deja cu spatele la muritori, ori pt. a critica lipsa de punctualitate a unuia (8 sec), sau mai bine să încerc să ignor problema noncondescendenței și a falsei interacțiuni pedagogice cu animalul cu gură și păreri, numit sarcastic, Doctorand.  Nu știu dacă realizezi Profesore că și noi suntem niște intelectuali, dar spre deosebire de tine, noi încercăm să nu umbrim pământul doar cu funcția înscrisă pe cartea de vizită, altfel rămâneam în lumea noastră comercială și nu căutam studiile școlii doctorale, lăsându-te să mori de foame.

 Dar să presupunem că ai dreptate, că și alți colegi de-ai tăi au, la gunoi cu toţi doctoranzii, intelectualii aştia stricaţi!  Noi încă nu ne-am răzvrătit, preferăm să fim eleganți, ne incăpățânam să rămânem astfel, în cinstea simțului axiologic al diplomației, cu atât mai mult cu cât unii suntem cadre didactice și ți-am notat exemplul negativ, fii sigur că vom evita să ne manifestăm vreodată de o asemenea manieră.

 Mă întreb ce note vom primi la examen...

Cu drag,
Blonda de la Marketing

Lucruri invățate săptămâna trecută

1. N-am timp să mor!  Kriegsmann are dreptate și îl simt, știu că aduc a placă stricată, dar pot s-o intorc nițel, explicând că de pe 30 până astăzi am corectat 180 lucrări, am citit 50 de analize de campanie, am centralizat prezențele, am încropit o lucrare de disertație, mi-am făcut ordine pe plan personal, am impăcat toate găștile de prieteni, iar în urmatoarele 2 ore intenționez să termin și capitolul de carte (iertare A!). Cu somnul de frumusețe am stat foarte prost, plus că mai am de 3 ori pe-atât, dar mizez pe faptul că am gene bune, sâc!
2. Oamenii fac mai multe prostii decât mine din cauza indrăgostelii. M. cheltuie 160 de lei pe weekend ca să stea inghesuită în miros de pește și transpirație în jur de 10 ore dus-întors, prin vijelii si serpentine, drum la jumătatea căruia eu mă țineam de scaunul din față inverzită și tremuram, incercând să-mi dau seama dacă-i de frig, rău, peștele de aseară - M face asta pentru că știe că el nu poate trăi fără ea, iar ea preferă să-și sacrifice astfel cele 10 ore din fiecare weekend și minim 480 lei/lună, familia și ieșirile cu fetele pentru că nu vrea să trăiască fără el. Sună oribil, dar cand mă gândesc la ei parcă mi se incălzește sufletul.
3. Traiul hippie nu e pentru mine. Mi-am propus mai demult să-mi fac mai puține planuri, să trag chiulul mai des și să merg la mai multe petreceri. O fi vârsta, poate că toate își au timpul lor iar eu am terminat facultatea, sau poate lipsește acea persoană cu capul pe umeri în care să am toată încrederea, nu știu. Dar lipsa controlului mă obosește, atunci intervine anarhista Szusz care ar sparge ceva, ori cinica Szusz să spună că mai trebuia puțin roz, ori tocilara care nu a trimis mailul ăla profului, urăsc haosul, dar vai, cât de drăguți sunt băieții care îl trăiesc!

S-au făcut 20 ore fără somn, mă duc să mă mai lupt cu un clovn și promit să mai scriu în curând.

Szuszie - și știu că mă invidiați!