luni, 22 februarie 2010

Breteaua chinezească

  De mai bine de-o săptămână, Szuszi lucrează de dimineață până seara, seara umple pagini cu litere, umplându-și agenda pe următoarele luni cu urgențe minore, eliminând weekendurile și fără să mai aibă cu adevărat reverii, sclipiri, autenticități - mai poate doar să reacționeze, dar și aceasta din urmă stă sub îndemnul necesității și al imediatului. Are doar 25 de ani și îi cresc dioptriile și se comportă de parcă n-ar mai avea timp de pierdut. 
  Îi plăcea ei un moldovean, și de dragul lui mai ieșea din când în când din starea de tocilăreală, împreună cu Ancusha, colega de suferință. Așa a ajuns ea să schimbe, de dragul rezistenței la orar, fusta scurtă cu pantalonii lungi, tocul de 10 cu cizmele imblanite, 70C cu 75C, multitudinea schimbărilor făcând-o ineficientă pe cel puțin două planuri. Uite așa a ajuns ea cu fața roșie aproape de mov, din cauza unor blestemate bretele care i-au plesnit pe rând în plin seminar!
   De aceea, doresc ca prietenii  matematicieni/ingineri, să-mi propună un algoritm de analiză a stresului, în cazul bretelelor transparente chinezești, ca pe viitor să pot evita asemenea catastrofe.

    Doamnele știu la ce mă refer, adevăratele doamne, cărora anumite ținute și funcții sociale le aduc în situația de a folosi aceste instrumente de tortură. Realizez faptul că de la începutul istoriei înregistrate, ființa umană a purtat un fel de articol de îmbrăcăminte, fie pentru protecţie ori pentru a-și menține temperatura corporală. Cu toate acestea, tendinţa prezentă printre reprezentantele sexului frumos nu este de a purta acele haine care te apără de frig ori pot menține căldura, ci numai acele haine care pot, prin ineficiența lor, să atragă atenția sexului opus.
 Că doar de toate merg anapoda, de ce să nu cadă și hainele de pe noi!

_______________________________
TheOriginalSzuszi o să se dea cu lipici

Fii un student adevărat!

O scurtă introducere

Ah, primăvara, şi bucuria post-sesiune pe care o aduce! Puteţi să-i simțiți mirosul în aer; examenele sunt la fiecare colţ, studeții la fiecare târg, vărsând în fiecare bar și păcătuind în fiecare cămăruță infestată de șobolani. Bobocii sunt o gramadă încântătoare - dar totodată mult mai mult decât atât. Ei sunt și viitorul!

Liceul este diferit. Plin de majorete, Sportivi şi profesori chelioși cu nici un talent natural, potențialului student nu-i este permis să realizeze ce experienţă minunată poate îndura, în 3-4 ani dezmățați.

Ce-ai zis tu acolo, tinere amic? Tu ești una dintre aceste ramuri de măslin, gata să te îmbarci, sperăm în a te îngriji de viitorul nostru aromat? Ei bine ascultă aproape tinere, şi îți voi explica tot ce trebuie să ştii.


Partea I. Carpe Diem!

Universitatea - cunoscut eronat ca și "College" de către mess- americănizații -capete -de- pulbere ce fac fermecătarea neînţelegere - este remarcabil de asemănătoare cu cufundarea capului într-o găleată de bălegar. Este interesant prima dată, dar nu-ţi vei mai dori să repeți experiența - deci savurează fiecare clipă. Noaptea în care ai rămas blocat în afara căminului mort de beat și bătut până la moarte de către colegi în club la pogo? Majoreta care te-a încătuşat la culcare, în timp ce te-a injectat cu heroină şi ți-a furat toţi banii şi hainele? Aceste lucruri pot părea de neîndurat acum, dar vei dori să-ți amintești fiecare detaliu; peste câțiva ani îți vei aminti pățaniile și vei râde, iar şi iar.

Acest lucru înseamnă că, dacă vedeţi o oportunitate, trebuie să profitați de ea ca un vânător ce prinde un șarpe strălucitor, în căldura habitatului său. Toate aceste lucruri se vor alătura arsenalului dvs. de piese de conversaţie spirituală atunci când veți deveni plictisitori şi chelioși.


Partea a doua. Mănâncă bine!

Notele mari nu se iau numai cu șaorma. De fapt, a fost dovedit ştiinţific că o astfel de dietă conduce la o moarte lentă, dureroasă, catolică - şi tu nu vrei asta. Cu siguranţă intenționezi să devii un înalt membru al Masonilor și să domnești asupra conglomeratului energetic al tatălui tău cu o mână de fier, ca fiecare student bun, şi pentru asta ai nevoie de vitamine şi proteine.

Dacă locuiești la vilă, probabil că ai destule vitamine și proteine să-ți ajungă pt întreaga carieră academică, deci mai fă și puțin sport, pentru Dumnezeu! Invers, dacă locuiești la etajul 10 la bloc, probabil n-ai mâncat o masă copioasă în viaţa ta şi trăiești în sărăcie virtuală - mergi la dentist, bronzează-te nițel, şi află că amidonul în sos de roșii pe blat de pizza nu poate fi numit o masă.


Partea a treia. Socializează! (Vecin cu Mănâncă)

Cu excepţia cazului în care încă mai locuiești cu părinţii, vei fi nevoit să te familiarizezi cu o mare varietate de oameni. Unii dintre ei te-ar putea urî; acest lucru este natural. Desigur, nici unul dintre ei nu te iubește, şi în ciuda a ceea ce am spus în timpul introducerii, posibilitatea de a păcătui este probabil la mare distanță.
În afară de persoanele pe care le-ai putea ademeni în pat, va exista o serie de alte persoane. Acestea variază de la "cunoscuţi supărăcioși" la "prieteni platonici" şi aceste relaţii vor rămâne stabilite pentru restul vieții tale naturale. Fii recunoscător, cu toate acestea, pentru oricare oameni dispuşi să vorbească cu tine. Amintește-ți, o fac din bunătatea inimii lor.




În concluzie, mititelule,

Vei uri universitatea, dar asta nu-i vina mea. Tot ceea ce ai crezut până acum este greşit; prin urmare, omoară-ți părinții și profesorii din liceu, dar nu veni să plângi la mine.

Noapte bună.

joi, 18 februarie 2010

Ready, set, bleah!

Am în existență minim trei neajunsuri: lipsa de timp, lipsa de apă (ăia doi litri recomandați unei caroserii tonifiate) și lipsa de somn. Aceasta din urmă mi-e tare anapoda tocmai pentru că nu-i pot identifica relația de cauzalitate (nu cred că-i stres), nu o pot remedia, ba încă o încurajez cu nessuri, pepsi twist, etc.,că doar fiecare om este, și trebuie să fie dependent de ceva, pentru că, altfel, nu am putea trăi unii cu ceilalţi, ori eu cu propria-mi persoană. Societatea îmi oferă dependențele mari, formale şi generale, cei din jur îmi oferă dependenţele mici, puternice si esențiale, iar noi ne însușim atât dreptul de a alege, cât şi ceea ce oferă ceilalți.
 O aștept încă pe Zâna cea bună să-mi făurească o viață  care să mi se potrivească timpului dat de soartă, precum sutienul  mărimea 36-DoubleD Pamelei Anderson, precum coroana pe creştetul Regelui Arthur, precum părul grizonat lui DanDiaconescuÎnDirect!
 Cu toate acestea, mă gândeam să cresc tot în această ogradă o grădiniță de știință separată, cu flori fundamentate pe ficțiune. Ideea ar fi că nu știu dacă să las categorie tot pe acest blog, ori să fac altul pentru partea ficțională, astfel încât să-ți convină mai mult ție cititorule, astfel încât de cauți să ieși pentru puțin din acest ungher de inteligență, să poți veni tot la mine, într-o serie de proze scandaloase cu iz de confesiune fâstâcită. Dar mă mai gândesc la asta mai târziu astăzi, când îmi  curge cafeaua prin vene.


The Devil is in the Details.
Suz

miercuri, 10 februarie 2010

Confesiuni și bănuială

     Îmi împrăştii adesea sângele pe hârtie lucioasă, iar apoi îmi cert neobrăzarea. Am ajuns să prestez servicii intelectuale şi acte de complezență.
     De te macină și o spui blogului îi demaşti superficialul, îmi zic, ori speri că o citește un EL, că o citește șoptit ca pe o conversație metafizică, tu și el, cerul și luna. Dar când te macină şi o transmiţi varului de pe pereţi din priviri, pesemne e atât de grotească încât îţi e jenă să o conturezi din vorbe. Cred că asta este... acum nici de mă torturezi n-aş putea să-mi trădez frământările cum o făceam astă-vară. Poate pentru că-mi lipsește Miruna.
     Aviz prietenelor de suferință - Găsesc sensul noului meu mediu ambiant doar privindu-l ca ansamblu, altfel parcă trăiesc în alt film. Drept urmare, îmi îmbrac ceva mai altfel zilele în ultimul timp, nu mai simt nevoia seratelor de dans renascentist, dar nici a destrăbălării de trotuar, poate că va veni ea primăvara și voi avea chef să mă uit cruciș la luminile orașului, ori să mă plimb pe străduțe și să mănânc covrigi, trăiesc în prezent cu această speranță. Întrucât oamenii alături de care gustam aceste mici plăceri sunt acum departe de aceste ritualuri, sunt nevoită să mă satur cu ce mi-am proiectat pe peretele dinspre nord. Cu alte cuvinte, sunt îndrăgostită probabil, anapoda, cu chef dar fără timp.

Sper să-mi revin în curând.

luni, 1 februarie 2010

Prima mea Leapșă Virtuală

   Am primit-o anul trecut pe vremea asta pe Facebook în engleză, iar acum este cazul s-o refac românește, s-o personalizez și s-o dau mai departe în străfundurile netului, în speranța de a stârni expresii intelectuale cunoscuților.

   Reguli: După ce ai fost ales, trebuie să scrii o listă cu  25 lucruri aleatoare, fapte, obiceiuri, sau țeluri de-ale tale.La sfârşit, alegi 25 de persoane care urmează să fie etichetate.Dacă am dat leapșa mai departe, este pentru că vreau să ştiu mai multe despre tine.

1.Acesta ar putea fi primul şi singurul lanţ din viaţa mea, s-ar putea să-mi pară rău și să-l șterg mai târziu. 
2.A trebuit să merg la logoped când eram mică pt. că eram peltică. Când sunt obosită ori am emoții, încă mai trebuie să-mi controlez pronunția. 
3.Simt că am ajuns la o răscruce în carieră și mă tem de alegeri comode. Îmi place foarte mult ceea ce fac în prezent, și mi-ar plăcea foarte mult și să scriu mai târziu în viață, mai ales că până acum 7 luni, aceasta părea cea mai bună alegere. Sunt conștientă și de faptul că mi-ar fi tare greu să trăiesc din asta la cât de mult mă respect :P.
4. Nu tolerez greșelile de ortografie în cazul românilor. Ce naibii, este o limbă cu reguli clare, cu prea puține excepții, cuvintele se scriu  în modul în care sunt pronunțate. Mailul nu este o scuză și ar trebui să dăm dovadă de respect față de destinatar și față de noi înșine. Nu-mi vine să cred câtă amploare a luat acest fenomen în ultimii ani.
5.Păstrez legătura cu studenţii mei preferați. Știu că nu-i ceva neîntâlnit, dar acum constat și eu că am ajus să-i admir pe câțiva. Totul a început cu Andreea, care mi-a fost studentă în primul meu an la universitate, și pe care am ajutat-o să susțină niște teste pentru un post vacant în Dep. de marketing. La numai câteva luni a devenit brand manager în cadrul multinaționalei respective, iar acum conduce departamentul.  Cand a venit să-și ridice diploma de licență mi-a făcut o ofertă aproape de nerefuzat...
6. Nu suport să văd pe cineva supărat sau dezamăgit. Mă străduiesc să fiu pe placul tuturor, și mă învinuiesc până la lacrimi uneori când aflu că există cineva care nu mă place.
7. Îmi voi petrece bătrânețile într-un orășel de pe malul mării în Anglia, comportându-mă ca o regină.
8. Îmi place să fiu surprinsă și încă trăiesc cu speranța că va exista un alt Nick ceva mai romantic...
9. Prima dată când am văzut cu ochii mei un tablou de-al lui Klimt la câțiva metri de mine, (Portrait of Hermine Gallia @ Galeria Națională de Artă, Londra), nu m-am putut opri din plâns ( nu că ar fi preferatul meu, mai degrabă m-a copleșit faptul că mă aflam în orașul meu preferat, în sfârșit în fața unui Klimt original, alături de o prietenă care înțelegea perfect sentimentele care mă încercau).  Draga de Lavi, în loc să mă calmeze a început și ea să bocească. Asa prieteni am eu... .
10. Despre simțul meu artistic, pot spune că mă atrag lucrurile care-mi spun o poveste. Trebuie să fie unice, sa-mi priponească expresia feței într-un zâmbet, să mi se destăinuie. Am acasă niște figurine și-o volută de pe Str. Plantelor, urâte ca păcatul, dar dacă mi le amenință careva îi scot ochii.
11. Știu ce se spune despre Remedios Varo, dar rămâne pictorița mea preferată.
12. Oriunde m-aș muta, la mine acasă vei găsi figurine din benzi desenate, jucării pentru pisici, poze cu prietenii și un amestec haotic de cărți. N-am un stil anume și nu-mi pasă, mă simt confortabil înconjurată de amintiri și nu atârn poze de un perete dacă acestea nu îndeplinesc acolo și alt scop. Voluta care era să-mi spargă capul pe Plantelor stă în raft la loc de cinste și mă va însoți în viitoarea casă.
13. Sunt dependentă de Dr. House și 30Rock.
14. O să-mi duc copiii la biserică în fiecare duminică, deși eu una am abandonat credința.
15. Visez să fiu autor de bestseller.
16. Trăiesc romantic și sunt incurabilă în acest sens.
17. Mi s-a spus că sunt foarte geloasă.
18. Am cântat timp de o lună într-un club în UK, dar încă am trac.
19. Am descoperit că scrisul și desenul îmi sunt cathartice. Nu reușesc însă să-mi termin nici desenele, nici prozele.  Îmi vine tot timpul să adaug la ce-am scris în trecut și probabil din această cauză am renunțat la vechiul blog, după ce am șters nenumărate articole pe care nu le mai consideram demne...
20. Mi-e frică de mincinoși și bârfitori. Foarte frică! Datorită pct.6, mi-e tare greu să-i evit la muncă și mă obosesc îngrozitor.
21. Nu pot dormi singură. Din această cauză sunt crazy cat lady.
22. Neg ipoteza conform căreia bărbații se nasc infideli. Chiar dacă sunteți programați genetic să râvniți după alte femei, autocontrolul ar trebui să vă deosebească de celelalte animale.
23. Îmi place să gătesc și tot ce am pregătit de la 6 ani până acum a fost cel puțin comestibil.
24. Sunt singura din familie cu nasul drept, iar inainte saăprimesc un pumn în nas eram singura din familie cu nasul în vânt. Dintre toți, semăn cel mai mult cu bunica.
25. Uneori visez în alb/negru.
26. Mă mir că am reușit să listez 25 de lucruri în 10 minute.

Leapșa merge mai departe la Zazuza, Ana, Kriegsmann, Diana, Naomi (Coastin with Costi), și la cine mai vrea.