Sweetest!

Deși am avut ore sâmbătă și febră, frisoane, nervi, etc., am reușit să ajung la draga de Andreea, pe care o felicit pentru efortul supraomenesc (o spun cu ochii injectați și mintea solicitată la maximum, în mijlocul lecturii, fără a considera că exagerez câtuși de puțin) depus în activitatea de cercetare, efort pe care nu cred că-l voi egala în propria activitate, dar și pentru trăirile pe care mi le smulge cartea, mărturii ale geniului fermecat de frumos, ale profesorului care mi-a inspirat dragostea pentru toate, care m-a învățat cum se trăiește romantic, în lumina caldă, în miros de covrigi și toamnă pe strada Plantelor. Am admirat-o dintr-un colț, cum privește prea modestă la oamenii din jurul ei, cum a putut să crească în doar câțiva ani, speriată puțin că dacă aș fi cunoscut-o mai târziu, probabil n-aș fi avut privilegiul de a-i fi alături și de a învăța atâtea, și sper să mă ridic și eu la înălțimea așteptărilor ei, căci ea le-a depășit pe ale mele, căci datorită ei continui să am încredere în oameni.

 Dacă sunteți iubitori ai Bucureștiului, citiți cartea Andreei Răsuceanu, citiți Cele două Mântulese, este o carte de suflet pentru mine!

Comentarii întâmplătoare după vot

De astăzi, din cercul de prieteni, studenți, rude, vecini, etc.

• Vai de țara noastră!
• Am ieșit cam șifonat la numărătoare...nu contează cât de lung ai părul, dacă nu ești marinar...așa-i?
• Pot să nu influențez situația României și stând acasă
• Ideea era alta: dacă nu participi, nu arăta cu degetul. Dacă te arăți iritat de ceea ce se întâmplă azi în România, protestează, altfel ești doar un vierme într-un măr!
•  Well, dacă totusi, pe ici pe colo, se schimbă câte ceva? ;)
• Voting is in sight... change isn't
  
• Pick the better communist!

Date fiind cele de mai sus, propun tuturor un exercițiu în construirea propriului ego, anume un site pe care l-am descoperit zilele trecute și, cu greu recunosc, m-a ținut alături cca 30 de minute, în care m-am acoperit cu o jenă dureroasă. Cert este că la capitolul Viața mea e mai amară decât a tuturor avem, ca români, un talent înnăscut, iar cum tema siteului sustine jocul ăsta cu alți câștigători în fiecare zi, socotiți dumneavoastră... Mă duc să povestesc o experiență penibilă și acolo, pt. că merge la fix cu însuşi numele site-ului, www.fmylife.com.

Sunt la muncă și plouă

Îmi place ploaia. Literalmente, dacă cineva m-ar întreba: "Dacă ai putea avea doar un singur fel de vreme tot timpul vieții, care ar fi?" Aş spune ploaie caldă.


 Mi-aduc aminte că în timpul primului an de facultate îmi plăcea să dau ture prin Agronomie  sau să mă plimb prin Herăstrău când ploua.

Apoi am plecat în Anglia! Asta a fost poate singura dată când nu îmi plăcea când ploua ... pentru că fiind în pantofii office din piele plouați, în care stăteam apoi între 8 și 10 ore, ploaia nu era la fel de distractivă. Dar totuşi, estacadele din cărămidă roșie atașate caselor pe fondul unor nori gri și mirosul magnoliilor... parcă tot n-aș schimba ploaia.  Unde mai pui că într-o ploaie englezească m-am îndrăgostit pentru prima dată.


Ploaia face totul mai bine. Statul în mijlocul străzii, statul pe o bancă. Să privești cerul, să extinzi brațele și-apoi să urli..."Nuuuuuu !"... şi apoi încet, să cazi în genunchi neputincios.



Plus că fundalul este, de asemenea, bun pentru strigat: "Stai, nu pleca!" ca apoi să ți se răspundă, "Trebuie!". Sau ca să poți cânta cu patos: "In a perfect world baby, I would've found you long agooo!" sau altele d'ale negreselor, pentru că negresele știu să simtă și să cânte.

 Nu-i nevoie să plec cu mașina, mă plimb singură prin ploaie azi, n-aveți idee câte zâmbete îmi smulge activitatea asta.

10 lucruri pe care vreau să le fac până la 30 de ani

1. Să beau șampanie pe acoperișul unui bloc înalt
2. Să fug la mare cu un prieten sau cu o prietenă fără să anunțăm pe nimeni
3. Să fac baie în mare noaptea
4. Să încerc un sport extrem - rafting/parașută/parapantă
5. Să mă joc în noroi
6. Să termin doctoratul
7. Să mi se spună din nou  "Te iubesc"
8. Să mă plimb cu un balon
9. Să învăț să am mai multă răbdare
10. Să merg la Paris.

Mi-e rușine

    Pentru naivitatea de a considera blogul al meu și pentru libertatea de a-mi exprima opinia oricând și oricui, atâta timp cât este susținută de argumente bine fundamentate, declar astăzi că îmi este rușine de actualul statut.

    Szuszi a fost învățată să-și respecte semenii şi să-i considere totdeauna mai deştepţi decât ea, nu a bătut mingea pe maidan ca alţi copii, nu a avut păpușă Barbie. Părinţii au făcut sacrificii să o ţină la şcoală şi să-i cumpere computer. Păpușa Barbie a fost pentru Szuszi cartea, accesoriile păpușii niște creioane colorate, nu că și-ar fi dorit vreodată păpuși, poate poante, dar să nu divagăm, povestea mea a fost deja spusă de o persoană mult mai talentată. Vreau să ajung la faptul că Szuszi este acum doar unul dintre mulții profesori români prost plătiţi. Pentru a se putea întreţine, este uneori nevoită să muncească şi altceva, dar nu s-a plâns până acum de această situație, nu-i așa?

   Ei bine, la un ceai cu bunii prieteni, Szuszi a avut ieri o revelație: cel puțin 50.000 de ore și-a stricat ochii într-un monitor vechi, a citit și a învățat, a  interpretat și a judecat, a făcut mici sacrificii, dar și-a trăit visul, până cînd a ajuns să primească o leafă de criză pe jumătate din salariul unui gunoier de la ROSAL, firma de salubrizare care adaugă un considerabil "spor de ruşine" oricărui angajat care adună gunoaiele. Și așa a întrebat-o bunul ei prieten Popy "Szuz, ție nu ți-e rușine de statutul de doctorand?". Și așa am început să discutăm despre sporuri de responsabilitate socială, fidelitate, tehnicitate, doctorat și probabil de aceea scrie acum pe blog în loc să doarmă. După o interacțiune cum nu se poate mai bizară și mai stângace, întrucât se vedea clar că subiectul LEAFĂ o rușina, a urmat o zi de luni plină de frumos, doar pentru că s-a văzut cu Lara.

  Nu există leac pt. astfel de rușine. Și studenților le spun că dacă o companie refuză să livreze un produs în 24 de ore, așa cum se menționează în campania publicitară sau în contractul semnat, consumatorul se poate adresa protecției consumatorului, sau poate intenta o acțiune civilă la tribunal, dar atunci când un politician promite și nu livrează după ce a fost ales, alegătorii nu au altă soluție decât să voteze pentru altcineva, sau să inițieze o campanie publică in care să critice lipsa lui de seriozitate, ceea ce implică eforturi prea costisitoare și rezultate pe termen lung.  Pot doar să mă afund în muncă, se găsește destulă cât să uit de rușine. Oricum la mine pilonii școală-muncă-viață susțin un bâlci ospitalier care nu-ți dă voie să stai  o secundă locului şi te instigă să-i iei toate tiribombele la rând, cu sete, măcar ăsta-i gratis. Deocamdată.