Îmi place ploaia. Literalmente, dacă cineva m-ar întreba: "Dacă ai putea avea doar un singur fel de vreme tot timpul vieții, care ar fi?" Aş spune ploaie caldă.
Mi-aduc aminte că în timpul primului an de facultate îmi plăcea să dau ture prin Agronomie sau să mă plimb prin Herăstrău când ploua.
Apoi am plecat în Anglia! Asta a fost poate singura dată când nu îmi plăcea când ploua ... pentru că fiind în pantofii office din piele plouați, în care stăteam apoi între 8 și 10 ore, ploaia nu era la fel de distractivă. Dar totuşi, estacadele din cărămidă roșie atașate caselor pe fondul unor nori gri și mirosul magnoliilor... parcă tot n-aș schimba ploaia. Unde mai pui că într-o ploaie englezească m-am îndrăgostit pentru prima dată.
Ploaia face totul mai bine. Statul în mijlocul străzii, statul pe o bancă. Să privești cerul, să extinzi brațele și-apoi să urli..."Nuuuuuu !"... şi apoi încet, să cazi în genunchi neputincios.
Plus că fundalul este, de asemenea, bun pentru strigat: "Stai, nu pleca!" ca apoi să ți se răspundă, "Trebuie!". Sau ca să poți cânta cu patos: "In a perfect world baby, I would've found you long agooo!" sau altele d'ale negreselor, pentru că negresele știu să simtă și să cânte.
Nu-i nevoie să plec cu mașina, mă plimb singură prin ploaie azi, n-aveți idee câte zâmbete îmi smulge activitatea asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu