luni, 21 noiembrie 2011

Cum să fii împăcat în carieră

  Am purtat o discuție interesantă astăzi cu un băiat strălucit din anul al III-lea, care m-a întrebat cum poate să valorifice acest ultim an și pe care industrie să își concentreze atenția pentru o carieră de succes și într-o primă fază m-am grăbit să-i numesc câteva direcții care se regăsesc și în prezentarea din broșura de admitere ca apoi să i le clasific după cerințele fiecărui tip de post... 
Sunt întrebată de multe ori de ce am ales cariera universitară, dată fiind situația învățământului românesc, care sunt cele mai atractive domenii pentru un tânăr economist și ce poate face un student pentru a ajunge pe un post cât mai bun, cât mai repede după terminarea studiilor. M-am gândit astfel să împărtășesc o parte din discuția purtată cu acest student online.
   Nu știu exact care este premiul specific pe care îl așteaptă fiecare absolvent, nu pot să apreciez ce l-ar face mulțumit pe unul ori altul, pentru că nu apuc să cunosc pe cineva atât de bine într-un semestru încât să-mi permit să-i croiesc un drum al carierei și nu pot să respect profesorul care o face. Pe de altă parte, nici nu cred că există un astfel de premiu pe piața muncii și văd atât de mulți tineri fără un ideal precis, care așteaptă un pont și se întreabă probabil uneori, de ce au ales o anumită specializare și dacă au ales corect. Fără să-mi dau cu părerea cu privire la situația învățământului românesc, cred cu tărie că singurul premiu trebuie să se afle în sala de studiu pentru un student, fie că studiul are loc la locul de muncă, acasă ori în sala de curs. Mai cred că a fi ambițios și a-ți dori o carieră de succes, nu sunt suficiente, exprimă doar dorințe survenite dintr-o nevoie de autodepășire pe care o resimțim cu toții indiferent de nivelul studiilor, pe când a ști ce îți dorești și a înțelege motivul pentru care muncești din greu, a-ți dedica fiecare suflu obținerii acelui lucru vor satisface înzecit această nevoie. Când simți că ai ceva de oferit și consideri că acel talent specific merită dezvoltat, prețuit și cultivat, nu există bariere în calea fericirii tale. Am crescut alături de colegii de facultate, i-am văzut bucurându-se de succese și suferind dezamăgiri și am învățat uneori mai mult din experiențele noastre decât de la mulți profesori. Vă doresc tuturor să găsiți ceea ce ce puteți oferi cu plăcere, 8 ore pe zi, apoi să vă îndepliniți singuri acest vis.

miercuri, 10 august 2011

Neajunsuri existențiale și mici plăceri

Am puţintele cearcăne şi supărarea clocoteşte în mine la foc mic. Spun asta ca să-mi iertaţi micile inadvertenţe şi propoziţiile scurte încheiate cu câte un punct sec, ori tonul încins de om furios. Deci…
 În urma neajunsurilor pe care le constat în propria-mi existență, evoluate ceva de anul trecut , întrucât unele îmi depășesc persoana, însă îmi afectează bunul trai, am început să-mi evaluez opțiunile spre soluționare. 
 O primă variantă, soluție pe termen scurt, ar fi aceea de a nega problemele. Problemele nu există. Perfect! Mama o face cu ușurință...
 Buun, o a doua variantă ar consta în inducerea unei stări de hedonism vesel, unde pacienta s-ar îndeletnici cu activități care s-o facă să se simtă bine în propria piele, fără nicio remușcare.  Dar vedeți, plăcerea este o creatură vicleană, o cunoaștem doar atunci când o simțim și este de la sine înțeles că vrem mai mult și mai există și acea temută alunecare de la 'ce bine mă simt când' la 'asta mă distruge și nu mă pot opri'. Plus că, în multe instanțe, am împărtășit opinia lui Platon, potrivit căruia plăcerea este cel mai mare instigator al răului. Și asta poate fi evitată, dacă găsim culmile plăcerii în locuri mai particulare, mai idiosincrasice, precum Miruna, care e cuprinsă de o bucurie intensă când privește cruciș de pe un deal luminile orașului, precum Dostoievski, care înainte de atacurile sale recurente de epilepsie trăia senzații scurte de plăcere intensă, pe care o descria ca "un sentiment de fericire imposibil de imaginat într-o stare normală, despre care alți oameni nici n-au habar".
 Se cere o fugă din oraș.