Avem treabă!

Dar avem și viață, deci astăzi mergem în zona Mântuleasa să ne plimbăm și apoi să servim "Ceaiul ca un spectacol". Dacă sunteți de-ai noștri, intrați de citiți și ultimul articol al Andreei Răsuceanu.

ÎNĂLȚĂTÓR, -OÁRE

     Nu regret că până la vârsta frumoasă de 25 de ani n-am ajuns moguliță, că n-am făcut carieră în modelling, că nu îmi place Lady Gaga și n-am ajuns să aflu exact ce m-a făcut să cad pe stradă. Nu regret nimic din ce-am făcut ori n-am făcut până acum. Partea frumoasă e că nici nu m-am chinuit să nu le fac, totul a venit de la sine. Mă străduiesc uneori să fiu depresivă, dar nu sunt niciodată autentică, înșelându-mi durerea acmulată cu prima bucurie care mi se flutură lasciv pe sub pleoape.

     În cazul în care n-ați observat, dar Szuszie aleargă fericită pe o pajiște cu miros de rufe proaspăt spălate. NU pentru că am dat jos kilogramele promise la început de an iar acum îmi vine totul lălâu, nu pentru că am mai mult timp liber în prag de sesiune la școala doctorală, nu pentru că am trăit cine știe ce despărțire ori dramă existențială (slavă cerului că acolo sunt în plină escaladare!!!), doar că mă plictisisem să-mi tune și să-mi fulgere zilnic, deci am hotărât să fug în Miserupia. Nu cred că am ajuns încă, întrucât după ce termin de postat aici o să le fac recenzia cologelor de la doctorat ( Apără-ne Cerule!), apoi o să ies la plimbare, apoi o să traduc traducerea pe care o lălăi de 2 saptămâni.

     Recomand o asemenea evadare însă, veți cunoaște bucurii bolânde pe care nu pricepeți ce le provoacă subit şi vă vor fi smulse zâmbete. Droguri nu iau şi nici nu am un clovn imaginar care să-mi măscărească de dragul bunei dipoziţii, știți că nu suport clovnii. Afară nu-i soare, de sesiuni nu am scăpat, din bursă am cheltuit deja, laptopul se cere înnoit, iar kilogramele sunt tot mai multe decât îmi doresc să fie. Întristaţi-mă puţin, vă rog, spunându-mi ce a făcut până la urmă Boc cu bugetele ?Cu  estimările șomajelor și cu pensiile? Am ajuns să trăiesc cu dragoste în lipsa banilor, deci poate aici o să fiu ceva mai sensibilă.

Szuszi (can do it better)

Aplauze, vă rog!

  Deși postez din an în paște, mă cred mai tare decât alții cu blog. Mă cred mai tare pentru că scriu aici despre altceva decât mizeria de la TV, pentru că este terapeutic și pentru că am câțiva cititori care chiar așteaptă curioși să afle ce-am mai scris, nu doar ca să mă aibă la mână acum, ori pe viitor; nu că mi-ar păsa, e inevitabil să existe asemenea oameni, atâta timp cât ai un job decent, unde deciziile tale îi afectează pe ceilalți.

  Dar să explic ce-mi face amărâtul ăsta de blog să provoace dependență, fie și doar unui grup restrâns de oameni. Ex-ul îmi povestea că nu-i place jobul meu, întrucât nu fac nimic practic... Nici blogul ăsta nu te învață mare lucru, că doar nici eu nu știu matematică, nu-ți spun cine ce a făcut, îmi dau foaaarte rar cu părerea, parcă doar vorbesc și nici măcar n-aș căuta să te conving că am dreptate. Corect, nu caut asta, îmi este suficient să scriu pentru mine și să te fac să te îndoiești de tine,  atunci te cuceresc și rareori este valorificată această tactică.

  Dar câte bătălii nu s-au câștigat așa, vorba lui Vîntu! "Începi o discuție în contradictoriu și insiști și insiști, până te întâlnești pe o idee cu adversarul, până nu mai simte că trebuie să lupte, și obosit, în loc să caute să atace, se apără. E suficient să se vadă descoperit de ochii tăi, ca apoi să devii un drog, chiar și pentru acela care te urăște". Și asta încerc să scriu și pe blog, rareori vin cu mesaje atât de frumoase, de atâtea ori m-am plâns de atitudinea altora că în loc de subtitlul din poză puteam să trec pe post de slogan un clișeu gen 'You did the crime, now do the time', dar aspectul ăsta nu mă deranjează câtuși de puțin.

  Urmează să postez mai des, în ciuda faptului că se apropie sesiunea școlii doctorale și nimeni nu-și dorește să piardă o bursă de 1850RON (bani pe care trebuia să-i primesc lunar din octombrie, dar...), voi scrie mai puțin despre școală și mai mult despre alte peripeții, voi scrie mai mult pentru că sunt îndrăgostită, stare care mă provoacă să mărturisesc diverse vise.