Îmi împrăştii adesea sângele pe hârtie lucioasă, iar apoi îmi cert neobrăzarea. Am ajuns să prestez servicii intelectuale şi acte de complezență.
De te macină și o spui blogului îi demaşti superficialul, îmi zic, ori speri că o citește un EL, că o citește șoptit ca pe o conversație metafizică, tu și el, cerul și luna. Dar când te macină şi o transmiţi varului de pe pereţi din priviri, pesemne e atât de grotească încât îţi e jenă să o conturezi din vorbe. Cred că asta este... acum nici de mă torturezi n-aş putea să-mi trădez frământările cum o făceam astă-vară. Poate pentru că-mi lipsește Miruna.
Aviz prietenelor de suferință - Găsesc sensul noului meu mediu ambiant doar privindu-l ca ansamblu, altfel parcă trăiesc în alt film. Drept urmare, îmi îmbrac ceva mai altfel zilele în ultimul timp, nu mai simt nevoia seratelor de dans renascentist, dar nici a destrăbălării de trotuar, poate că va veni ea primăvara și voi avea chef să mă uit cruciș la luminile orașului, ori să mă plimb pe străduțe și să mănânc covrigi, trăiesc în prezent cu această speranță. Întrucât oamenii alături de care gustam aceste mici plăceri sunt acum departe de aceste ritualuri, sunt nevoită să mă satur cu ce mi-am proiectat pe peretele dinspre nord. Cu alte cuvinte, sunt îndrăgostită probabil, anapoda, cu chef dar fără timp.
Sper să-mi revin în curând.
Sper să-mi revin în curând.
Ma bucur ca am dat peste blogul tau. E unul din putinele pe care trebuie sa le citesc de doua ori ca sa le diger complet; si nu faptul ca sunt eu grea de cap vreau sa il scot in evidenta aici :)) ci ca entry-urile tale au fond. Si sunt mai consistente decat majoritatea romanelor contemporane pe care le citesc cand mi-a obosit creierul de lecturi hardcore. Deci vezi ce faci cu bestsellerul ala:))
RăspundețiȘtergereEu sunt Amalia, btw, ne-am cunoscut intr-o viata [LDS] anterioara:) Si nu sunt neaparat stalker :))) Doar ca imi plac blogurile, sunt mereu in cautare de unul nou
Amalia, mă bucur că ne-am regăsit si iti multumesc pt. incurajari :)
RăspundețiȘtergere