Suspectă

    Majoritatea celor apropiați mie, știu că în ultimul timp am avut probleme de sănătate, datorită unor doctori nepricepuți, care s-au grăbit să mă eticheteze, să mă opereze, să mă sperie apoi mai mult. Consolarea mea, sănătatea mea mentală, vin din partea oamenilor minunați cu are am ales să mă înconjor și care m-au ajutat atât de mult în aceste zile, rar îți este dat să întâlnești oameni atât de frumoși! Nu voi scrie aici toată povestea, nu pentru asta am gândit acest blog, probabil după ce voi fi terminat cu alergătura și întrebările, voi scrie detașat, în cunoscutul stil sarcastic și despre pățania mea, deocamdată nu pot.
     Mi-ar plăcea totuși să pot scrie despre o revelație pe care am avut-o, să pot spune că am început o nouă viață, dar cred că mă mint frumos. Mi-am tot spus în ultimul timp că trebuie să mă îngrijesc mai mult de mine, că n-are rost să mă mai obosesc atâta, însă în coșmarurile mele nu-i nici pomeneală de o moarte dureroasă, de luptă cu boala, de terapie, în coșmarurile mele pic examenul la Macro și pierd bursa și anul la doctorat, cam atât.
     În rest, trăiesc frumos! Mă bucur de fiecare ocazie ce se ivește și zic da, mai des decât de obicei. Zic da unui pahar de vin în plus, da unei ieșiri în oraș, da de fiecare sufletului meu. Totul este simplu, nu mă simt grozav zilele astea, sunt obosită, dar îmi traduc liniștită oboseala prin nopţi nedormite, insolaţii, ocazionale somnuri profunde pe scaun de Toyota. Aș da vina pe curent dacă nu aș şti că acesta nu există.
    Am trimis un bilețel către viitor, definindu-mi sinele cum am putut eu mai bine. Aștept răspuns. Aștept și îmi permit să visez, cu entuziasm și zâmbetul pe buze.