luni, 21 noiembrie 2011

Cum să fii împăcat în carieră

  Am purtat o discuție interesantă astăzi cu un băiat strălucit din anul al III-lea, care m-a întrebat cum poate să valorifice acest ultim an și pe care industrie să își concentreze atenția pentru o carieră de succes și într-o primă fază m-am grăbit să-i numesc câteva direcții care se regăsesc și în prezentarea din broșura de admitere ca apoi să i le clasific după cerințele fiecărui tip de post... 
Sunt întrebată de multe ori de ce am ales cariera universitară, dată fiind situația învățământului românesc, care sunt cele mai atractive domenii pentru un tânăr economist și ce poate face un student pentru a ajunge pe un post cât mai bun, cât mai repede după terminarea studiilor. M-am gândit astfel să împărtășesc o parte din discuția purtată cu acest student online.
   Nu știu exact care este premiul specific pe care îl așteaptă fiecare absolvent, nu pot să apreciez ce l-ar face mulțumit pe unul ori altul, pentru că nu apuc să cunosc pe cineva atât de bine într-un semestru încât să-mi permit să-i croiesc un drum al carierei și nu pot să respect profesorul care o face. Pe de altă parte, nici nu cred că există un astfel de premiu pe piața muncii și văd atât de mulți tineri fără un ideal precis, care așteaptă un pont și se întreabă probabil uneori, de ce au ales o anumită specializare și dacă au ales corect. Fără să-mi dau cu părerea cu privire la situația învățământului românesc, cred cu tărie că singurul premiu trebuie să se afle în sala de studiu pentru un student, fie că studiul are loc la locul de muncă, acasă ori în sala de curs. Mai cred că a fi ambițios și a-ți dori o carieră de succes, nu sunt suficiente, exprimă doar dorințe survenite dintr-o nevoie de autodepășire pe care o resimțim cu toții indiferent de nivelul studiilor, pe când a ști ce îți dorești și a înțelege motivul pentru care muncești din greu, a-ți dedica fiecare suflu obținerii acelui lucru vor satisface înzecit această nevoie. Când simți că ai ceva de oferit și consideri că acel talent specific merită dezvoltat, prețuit și cultivat, nu există bariere în calea fericirii tale. Am crescut alături de colegii de facultate, i-am văzut bucurându-se de succese și suferind dezamăgiri și am învățat uneori mai mult din experiențele noastre decât de la mulți profesori. Vă doresc tuturor să găsiți ceea ce ce puteți oferi cu plăcere, 8 ore pe zi, apoi să vă îndepliniți singuri acest vis.

miercuri, 10 august 2011

Neajunsuri existențiale și mici plăceri

Am puţintele cearcăne şi supărarea clocoteşte în mine la foc mic. Spun asta ca să-mi iertaţi micile inadvertenţe şi propoziţiile scurte încheiate cu câte un punct sec, ori tonul încins de om furios. Deci…
 În urma neajunsurilor pe care le constat în propria-mi existență, evoluate ceva de anul trecut , întrucât unele îmi depășesc persoana, însă îmi afectează bunul trai, am început să-mi evaluez opțiunile spre soluționare. 
 O primă variantă, soluție pe termen scurt, ar fi aceea de a nega problemele. Problemele nu există. Perfect! Mama o face cu ușurință...
 Buun, o a doua variantă ar consta în inducerea unei stări de hedonism vesel, unde pacienta s-ar îndeletnici cu activități care s-o facă să se simtă bine în propria piele, fără nicio remușcare.  Dar vedeți, plăcerea este o creatură vicleană, o cunoaștem doar atunci când o simțim și este de la sine înțeles că vrem mai mult și mai există și acea temută alunecare de la 'ce bine mă simt când' la 'asta mă distruge și nu mă pot opri'. Plus că, în multe instanțe, am împărtășit opinia lui Platon, potrivit căruia plăcerea este cel mai mare instigator al răului. Și asta poate fi evitată, dacă găsim culmile plăcerii în locuri mai particulare, mai idiosincrasice, precum Miruna, care e cuprinsă de o bucurie intensă când privește cruciș de pe un deal luminile orașului, precum Dostoievski, care înainte de atacurile sale recurente de epilepsie trăia senzații scurte de plăcere intensă, pe care o descria ca "un sentiment de fericire imposibil de imaginat într-o stare normală, despre care alți oameni nici n-au habar".
 Se cere o fugă din oraș.

luni, 13 septembrie 2010

Dulce nesocotință, dragă nepăsare




     Mă gândeam zilele astea cât de plăcut este uneori să acționezi nechibzuit. De ce? Pentru că este ceea ce facem în loc să ne uităm la TV, în loc să facem cumpărăturile, în loc să iesim la suc.


     Uneori este duminică după-amiaza şi tot ce-ți dorești să faci este să stai în camera ta şi să plângi, pentru că inima ți-a fost frântă, ori nu avansezi în carieră, sau pur și simplu ți-e frig și ești morocănos şi urăști pe toată lumea. Uneori, în loc să stai în casă, îți aduni prietenii morocănoși și vă faceți piercing în limbă, tatuaj, sau petreceți până imediat înainte de începerea examenului de mâine. Nechibzuit, pentru că e-n regulă și meriți să fii fericit.

     N-am scris pentru conferință. Am preferat să merg la tenis și să iubesc în acest weekend.

joi, 26 august 2010

Suspectă

    Majoritatea celor apropiați mie, știu că în ultimul timp am avut probleme de sănătate, datorită unor doctori nepricepuți, care s-au grăbit să mă eticheteze, să mă opereze, să mă sperie apoi mai mult. Consolarea mea, sănătatea mea mentală, vin din partea oamenilor minunați cu are am ales să mă înconjor și care m-au ajutat atât de mult în aceste zile, rar îți este dat să întâlnești oameni atât de frumoși! Nu voi scrie aici toată povestea, nu pentru asta am gândit acest blog, probabil după ce voi fi terminat cu alergătura și întrebările, voi scrie detașat, în cunoscutul stil sarcastic și despre pățania mea, deocamdată nu pot.
     Mi-ar plăcea totuși să pot scrie despre o revelație pe care am avut-o, să pot spune că am început o nouă viață, dar cred că mă mint frumos. Mi-am tot spus în ultimul timp că trebuie să mă îngrijesc mai mult de mine, că n-are rost să mă mai obosesc atâta, însă în coșmarurile mele nu-i nici pomeneală de o moarte dureroasă, de luptă cu boala, de terapie, în coșmarurile mele pic examenul la Macro și pierd bursa și anul la doctorat, cam atât.
     În rest, trăiesc frumos! Mă bucur de fiecare ocazie ce se ivește și zic da, mai des decât de obicei. Zic da unui pahar de vin în plus, da unei ieșiri în oraș, da de fiecare sufletului meu. Totul este simplu, nu mă simt grozav zilele astea, sunt obosită, dar îmi traduc liniștită oboseala prin nopţi nedormite, insolaţii, ocazionale somnuri profunde pe scaun de Toyota. Aș da vina pe curent dacă nu aș şti că acesta nu există.
    Am trimis un bilețel către viitor, definindu-mi sinele cum am putut eu mai bine. Aștept răspuns. Aștept și îmi permit să visez, cu entuziasm și zâmbetul pe buze.

miercuri, 7 iulie 2010

Invitație la CONFERINȚĂ

Call for papers:


Avem deosebita plăcere de a vă invita la


 A X-a                   Conferință              Internațională intituată:
                         ______________________
                     (Conferință/Simpozion/Workshop)


                               ce mai contează...
___________________________________________________
(sub-ramură a unui sub-domeniu ce aparține unui alt domeniu al cercetării deja foarte restrâns)



DESCRIERE:

 ___________ este deja o temă de cercetare la care trebuie
(subdomeniul)
reflectat atent, considerat deja domeniu științific

de către cei care îl cercetează.  Ultimele descoperiri indică faptul că aceste abordări vor


aduce pace în lume și vor opri foametea PT. TOTDEAUNA!!!
____________________________________________________
                           (inserați aici hiperbola)

Tematica include (dar nu se limitează la): <<<semn al disperării


(orice colecție pozibilă de fraze la modă, vezi Google trends)

Vorbitori:   (a.k.a.  keynote speakers pt engleziți)

(listă cu oameni ale căror CV-uri sunt îm mod disproporționat mai interesante decât abilitățile lor oratorice)

 

LOCAȚIE, LOCAȚIE, LOCAȚIE:   
( aici se inserează poze cu plaje exotice și/sau ruine istorice)
Nu ți-ai dorit niciodată să mergi într-un asemenea lc de vis și să-ți petreci tot timpul închis în centrul în care are loc conferința?
Date de referință:
(Deadline pt. trimiterea rezumatului)
(Deadline pt. trimiterea lucrării în extenso)
(Deadline REAL pt. trimiterea lucrării)
(Deadline pt cei cu coordonator de doctorat VIP)
(Hey, whatever, trimite când poți, doar trimite ceva, te rugăm mult, mult, mult!)

"Comitetul" de organizare:
 (Proful senior implicat doar cu numele)

(Profesorii mai mici, care fac toată treaba și cărora nu le-a trecut prin cap niciodată că a fi profesor înseamnă a sta treaz toată noaptea să scrii 200 de CD-uri).

Sponsor:

________________________
(acronimul sponsorului).

vineri, 21 mai 2010

Avem treabă!

Dar avem și viață, deci astăzi mergem în zona Mântuleasa să ne plimbăm și apoi să servim "Ceaiul ca un spectacol". Dacă sunteți de-ai noștri, intrați de citiți și ultimul articol al Andreei Răsuceanu.

duminică, 16 mai 2010

ÎNĂLȚĂTÓR, -OÁRE

     Nu regret că până la vârsta frumoasă de 25 de ani n-am ajuns moguliță, că n-am făcut carieră în modelling, că nu îmi place Lady Gaga și n-am ajuns să aflu exact ce m-a făcut să cad pe stradă. Nu regret nimic din ce-am făcut ori n-am făcut până acum. Partea frumoasă e că nici nu m-am chinuit să nu le fac, totul a venit de la sine. Mă străduiesc uneori să fiu depresivă, dar nu sunt niciodată autentică, înșelându-mi durerea acmulată cu prima bucurie care mi se flutură lasciv pe sub pleoape.
     În cazul în care n-ați observat, dar Szuszie aleargă fericită pe o pajiște cu miros de rufe proaspăt spălate. NU pentru că am dat jos kilogramele promise la început de an iar acum îmi vine totul lălâu, nu pentru că am mai mult timp liber în prag de sesiune la școala doctorală, nu pentru că am trăit cine știe ce despărțire ori dramă existențială (slavă cerului că acolo sunt în plină escaladare!!!), doar că mă plictisisem să-mi tune și să-mi fulgere zilnic, deci am hotărât să fug în Miserupia. Nu cred că am ajuns încă, întrucât după ce termin de postat aici o să le fac recenzia cologelor de la doctorat ( Apără-ne Cerule!), apoi o să ies la plimbare, apoi o să traduc traducerea pe care o lălăi de 2 saptămâni.

     Recomand o asemenea evadare însă, veți cunoaște bucurii bolânde pe care nu pricepeți ce le provoacă subit şi vă vor fi smulse zâmbete. Droguri nu iau şi nici nu am un clovn imaginar care să-mi măscărească de dragul bunei dipoziţii, știți că nu suport clovnii. Afară nu-i soare, de sesiuni nu am scăpat, din bursă am cheltuit deja, laptopul se cere înnoit, iar kilogramele sunt tot mai multe decât îmi doresc să fie. Întristaţi-mă puţin, vă rog, spunându-mi ce a făcut până la urmă Boc cu bugetele ?Cu  estimările șomajelor și cu pensiile? Am ajuns să trăiesc cu dragoste în lipsa banilor, deci poate aici o să fiu ceva mai sensibilă.

Szuszi (can do it better)