De ce blog?

    Această pagină a inceput goală. Nu este greu de crezut - toate blogurile sunt așa la un moment dat în existenţa lor. Unele sunt sortite să rămână goale pentru totdeauna, dar nu este locul meu de a le judeca proprietarii pentru deciziile luate, cine sunt eu să impun scris asupra lor?

    Dar acest blog nu este gol. Nu mai este. Această pagină este lent umplută cu cuvinte, precum torni iubitului subtilități șoptite la ureche, îndemnuri insistente şi sentimente calde ... pe măsură ce cuvintele apar, devin cadouri, ca atingerea degetelor persoanei iubite pe pielea ta goală într-o noapte caldă de vară, ca o briză ce adie prin fereastra deschisă şi umple camera cu parfum de lămâiță şi cântec de viață... Comunicarea scriitorului cu pagina - doi iubiţi, şoptindu-și în întuneric.

    Cuvintele, desigur, îmi sunt  promisiuni de angajament - zestre învăluită în font, ele rămân. Ce s-a spus, dăinuie. Ce e scris, trebuie să rămână scris. Nici măcar Dumnezeu n-ar putea veni cu "Ctrl-z" în mintea noastră (cel puțin așa se spune în religia mea...) - niciodată nu ar trebui ca scriitorul să viseze sau îndrăznească să o şteargă. Cuvintele ar trebui să vină doar de unde acestea sunt licitate ... să curgă din minte către degete, pentru a ajunge şi îmbrăca pagina pentru companie politicoasă, strălucitoare, în haine de duminică.

    Voi lua o gură de ceai, ultima felie de lime dansându-mi liniștită în ceașcă, această pagină a fost goală precum sufletul meu când ai plecat, știi ..., dar este din ce în ce mai puțin acum.

Este o sarcină, vei vedea - o chemare. Nu ar trebui să devenim sclavii propriilor abilități, dar nici nu ar trebui să le întoarcem spatele. Precum medicamentele, pericolul şi beţivii furioși, aptitudinile noastre din ce în ce mai prezente ar trebui înțelese și confruntate.

    Sarcina mea este simplă: încearcă să schimbi lumea, cuvânt cu cuvânt! Aleg să scriu, să-mi așez mâinile pe taste și să-mi masez mesajul în pagina ta, tentându-mi propriul vocabular și manipulând fraza, recuperându-mi propriul suflet și deschizându-l să văd ce creaturi fantastice se nasc din adâncurile sale de cerneală vie. La fel ca un actor de teatru costumat, pagina poartă acum ideea - recunoscătoare pentru şansa de a fi o parte din schimbările care plutesc în aer. Un cuvânt la momentul potrivit ... și fericirea creaţiei devine infecţioasă. Iar de mă citești, viral, fiecare propoziție mă contaminează cu bucurie. Acestea sunt cuvintele pe care vi le împărtășesc și mi le împărtășiți. Acest moment, va pieri din mintea voastră  în două zile, dar nu din a mea. Ofer gratis cel mai bun cadou pe care l-aș putea oferi, creez ceva din nimic. Legile care ne guvernează micul univers spun că acest lucru este imposibil, dar eu încerc să demonstrez contrariul.

   Privește o pagină goală, străbate-i albul cu buricele degetelor și nu-i admira goliciunea, ci potențialul, găsește o coală și fă-o a ta. Mâzgălește, desenează, pictează, ia parte cu mine acest simplu exercițiu, apoi imaginează-ți oamenii cărora vrei să le-o arăți. Caută s-o schimbi cu zâmbete, aprecieri, sărutări, mângâieri, și-apoi cred că nici pentru tine, pagina nu va mai fi goală.