Sensibilităţi la rece

Cum să fii împăcat în carieră

2011-11-21T20:46:00.000+02:00

Am purtat o discuție interesantă astăzi cu un băiat strălucit din anul al III-lea, care m-a întrebat cum poate să valorifice acest ultim an și pe care industrie să își concentreze atenția pentru o carieră de succes și într-o primă fază m-am grăbit să-i numesc câteva direcții care se regăsesc și în prezentarea din broșura de admitere ca apoi să i le clasific după cerințele fiecărui tip de post...

Sunt întrebată de multe ori de ce am ales cariera universitară, dată fiind situația învățământului românesc, care sunt cele mai atractive domenii pentru un tânăr economist și ce poate face un student pentru a ajunge pe un post cât mai bun, cât mai repede după terminarea studiilor. M-am gândit astfel să împărtășesc o parte din discuția purtată cu acest student online.

Nu știu exact care este premiul specific pe care îl așteaptă fiecare absolvent, nu pot să apreciez ce l-ar face mulțumit pe unul ori altul, pentru că nu apuc să cunosc pe cineva atât de bine într-un semestru încât să-mi permit să-i croiesc un drum al carierei și nu pot să respect profesorul care o face. Pe de altă parte, nici nu cred că există un astfel de premiu pe piața muncii și văd atât de mulți tineri fără un ideal precis, care așteaptă un pont și se întreabă probabil uneori, de ce au ales o anumită specializare și dacă au ales corect. Fără să-mi dau cu părerea cu privire la situația învățământului românesc, cred cu tărie că singurul premiu trebuie să se afle în sala de studiu pentru un student, fie că studiul are loc la locul de muncă, acasă ori în sala de curs. Mai cred că a fi ambițios și a-ți dori o carieră de succes, nu sunt suficiente, exprimă doar dorințe survenite dintr-o nevoie de autodepășire pe care o resimțim cu toții indiferent de nivelul studiilor, pe când a ști ce îți dorești și a înțelege motivul pentru care muncești din greu, a-ți dedica fiecare suflu obținerii acelui lucru vor satisface înzecit această nevoie. Când simți că ai ceva de oferit și consideri că acel talent specific merită dezvoltat, prețuit și cultivat, nu există bariere în calea fericirii tale. Am crescut alături de colegii de facultate, i-am văzut bucurându-se de succese și suferind dezamăgiri și am învățat uneori mai mult din experiențele noastre decât de la mulți profesori. Vă doresc tuturor să găsiți ceea ce ce puteți oferi cu plăcere, 8 ore pe zi, apoi să vă îndepliniți singuri acest vis.

Neajunsuri existențiale și mici plăceri

2011-08-10T11:39:00.003+03:00

Am puţintele cearcăne şi supărarea clocoteşte în mine la foc mic. Spun asta ca să-mi iertaţi micile inadvertenţe şi propoziţiile scurte încheiate cu câte un punct sec, ori tonul încins de om furios. Deci…
În urma neajunsurilor pe care le constat în propria-mi existență, evoluate ceva de anul trecut , întrucât unele îmi depășesc persoana, însă îmi afectează bunul trai, am început să-mi evaluez opțiunile spre soluționare.
O primă variantă, soluție pe termen scurt, ar fi aceea de a nega problemele. Problemele nu există. Perfect! Mama o face cu ușurință...
Buun, o a doua variantă ar consta în inducerea unei stări de hedonism vesel, unde pacienta s-ar îndeletnici cu activități care s-o facă să se simtă bine în propria piele, fără nicio remușcare. Dar vedeți, plăcerea este o creatură vicleană, o cunoaștem doar atunci când o simțim și este de la sine înțeles că vrem mai mult și mai există și acea temută alunecare de la 'ce bine mă simt când' la 'asta mă distruge și nu mă pot opri'. Plus că, în multe instanțe, am împărtășit opinia lui Platon, potrivit căruia plăcerea este cel mai mare instigator al răului. Și asta poate fi evitată, dacă găsim culmile plăcerii în locuri mai particulare, mai idiosincrasice, precum Miruna, care e cuprinsă de o bucurie intensă când privește cruciș de pe un deal luminile orașului, precum Dostoievski, care înainte de atacurile sale recurente de epilepsie trăia senzații scurte de plăcere intensă, pe care o descria ca "un sentiment de fericire imposibil de imaginat într-o stare normală, despre care alți oameni nici n-au habar".
Se cere o fugă din oraș.

Dulce nesocotință, dragă nepăsare

2010-09-13T22:49:00.001+03:00

     Mă gândeam zilele astea cât de plăcut este uneori să acționezi nechibzuit. De ce? Pentru că este ceea ce facem în loc să ne uităm la TV, în loc să facem cumpărăturile, în loc să iesim la suc.

     Uneori este duminică după-amiaza şi tot ce-ți dorești să faci este să stai în camera ta şi să plângi, pentru că inima ți-a fost frântă, ori nu avansezi în carieră, sau pur și simplu ți-e frig și ești morocănos şi urăști pe toată lumea. Uneori, în loc să stai în casă, îți aduni prietenii morocănoși și vă faceți piercing în limbă, tatuaj, sau petreceți până imediat înainte de începerea examenului de mâine. Nechibzuit, pentru că e-n regulă și meriți să fii fericit.

     N-am scris pentru conferință. Am preferat să merg la tenis și să iubesc în acest weekend.

Suspectă

2010-08-26T19:42:00.002+03:00

    Majoritatea celor apropiați mie, știu că în ultimul timp am avut probleme de sănătate, datorită unor doctori nepricepuți, care s-au grăbit să mă eticheteze, să mă opereze, să mă sperie apoi mai mult. Consolarea mea, sănătatea mea mentală, vin din partea oamenilor minunați cu are am ales să mă înconjor și care m-au ajutat atât de mult în aceste zile, rar îți este dat să întâlnești oameni atât de frumoși! Nu voi scrie aici toată povestea, nu pentru asta am gândit acest blog, probabil după ce voi fi terminat cu alergătura și întrebările, voi scrie detașat, în cunoscutul stil sarcastic și despre pățania mea, deocamdată nu pot.
    Mi-ar plăcea totuși să pot scrie despre o revelație pe care am avut-o, să pot spune că am început o nouă viață, dar cred că mă mint frumos. Mi-am tot spus în ultimul timp că trebuie să mă îngrijesc mai mult de mine, că n-are rost să mă mai obosesc atâta, însă în coșmarurile mele nu-i nici pomeneală de o moarte dureroasă, de luptă cu boala, de terapie, în coșmarurile mele pic examenul la Macro și pierd bursa și anul la doctorat, cam atât.
    În rest, trăiesc frumos! Mă bucur de fiecare ocazie ce se ivește și zic da, mai des decât de obicei. Zic da unui pahar de vin în plus, da unei ieșiri în oraș, da de fiecare sufletului meu. Totul este simplu, nu mă simt grozav zilele astea, sunt obosită, dar îmi traduc liniștită oboseala prin nopţi nedormite, insolaţii, ocazionale somnuri profunde pe scaun de Toyota. Aș da vina pe curent dacă nu aș şti că acesta nu există.
   Am trimis un bilețel către viitor, definindu-mi sinele cum am putut eu mai bine. Aștept răspuns. Aștept și îmi permit să visez, cu entuziasm și zâmbetul pe buze.

Invitație la CONFERINȚĂ

2010-07-07T16:38:00.002+03:00

Call for papers:

Avem deosebita plăcere de a vă invita la

A X-a Conferință Internațională intituată:

______________________

(Conferință/Simpozion/Workshop)

ce mai contează...

___________________________________________________

(sub-ramură a unui sub-domeniu ce aparține unui alt domeniu al cercetării deja foarte restrâns)

DESCRIERE:

___________ este deja o temă de cercetare la care trebuie

(subdomeniul)

reflectat atent, considerat deja domeniu științific

~~de către cei care îl cercetează~~. Ultimele descoperiri indică faptul că aceste abordări vor

aduce pace în lume și vor opri foametea PT. TOTDEAUNA!!!

____________________________________________________

(inserați aici hiperbola)

Tematica include (dar nu se limitează la): <<<semn al disperării

(orice colecție pozibilă de fraze la modă, vezi Google trends)

Vorbitori: (a.k.a. keynote speakers pt engleziți)

(listă cu oameni ale căror CV-uri sunt îm mod disproporționat mai interesante decât abilitățile lor oratorice)

LOCAȚIE, LOCAȚIE, LOCAȚIE:

( aici se inserează poze cu plaje exotice și/sau ruine istorice)

Nu ți-ai dorit niciodată să mergi într-un asemenea lc de vis și să-ți petreci tot timpul închis în centrul în care are loc conferința?

Date de referință:

(Deadline pt. trimiterea rezumatului)

(Deadline pt. trimiterea lucrării în extenso)

(Deadline REAL pt. trimiterea lucrării)

(Deadline pt cei cu coordonator de doctorat VIP)

(Hey, whatever, trimite când poți, doar trimite ceva, te rugăm mult, mult, mult!)

"Comitetul" de organizare:

(Proful senior implicat doar cu numele)

(Profesorii mai mici, care fac toată treaba și cărora nu le-a trecut prin cap niciodată că a fi profesor înseamnă a sta treaz toată noaptea să scrii 200 de CD-uri).

Sponsor:

________________________

(acronimul sponsorului).

Avem treabă!

2010-05-21T12:55:00.001+03:00

Dar avem și viață, deci astăzi mergem în zona Mântuleasa să ne plimbăm și apoi să servim "Ceaiul ca un spectacol". Dacă sunteți de-ai noștri, intrați de citiți și ultimul articol al Andreei Răsuceanu.

ÎNĂLȚĂTÓR, -OÁRE

2010-05-16T17:43:00.002+03:00

Nu regret că până la vârsta frumoasă de 25 de ani n-am ajuns moguliță, că n-am făcut carieră în modelling, că nu îmi place Lady Gaga și n-am ajuns să aflu exact ce m-a făcut să cad pe stradă. Nu regret nimic din ce-am făcut ori n-am făcut până acum. Partea frumoasă e că nici nu m-am chinuit să nu le fac, totul a venit de la sine. Mă străduiesc uneori să fiu depresivă, dar nu sunt niciodată autentică, înșelându-mi durerea acmulată cu prima bucurie care mi se flutură lasciv pe sub pleoape.

În cazul în care n-ați observat, dar Szuszie aleargă fericită pe o pajiște cu miros de rufe proaspăt spălate. NU pentru că am dat jos kilogramele promise la început de an iar acum îmi vine totul lălâu, nu pentru că am mai mult timp liber în prag de sesiune la școala doctorală, nu pentru că am trăit cine știe ce despărțire ori dramă existențială (slavă cerului că acolo sunt în plină escaladare!!!), doar că mă plictisisem să-mi tune și să-mi fulgere zilnic, deci am hotărât să fug în Miserupia. Nu cred că am ajuns încă, întrucât după ce termin de postat aici o să le fac recenzia cologelor de la doctorat ( Apără-ne Cerule!), apoi o să ies la plimbare, apoi o să traduc traducerea pe care o lălăi de 2 saptămâni.

Recomand o asemenea evadare însă, veți cunoaște bucurii bolânde pe care nu pricepeți ce le provoacă subit şi vă vor fi smulse zâmbete. Droguri nu iau şi nici nu am un clovn imaginar care să-mi măscărească de dragul bunei dipoziţii, știți că nu suport clovnii. Afară nu-i soare, de sesiuni nu am scăpat, din bursă am cheltuit deja, laptopul se cere înnoit, iar kilogramele sunt tot mai multe decât îmi doresc să fie. Întristaţi-mă puţin, vă rog, spunându-mi ce a făcut până la urmă Boc cu bugetele ?Cu estimările șomajelor și cu pensiile? Am ajuns să trăiesc cu dragoste în lipsa banilor, deci poate aici o să fiu ceva mai sensibilă.

Szuszi (can do it better)

Aplauze, vă rog!

2010-05-10T20:49:00.000+03:00

Deși postez din an în paște, mă cred mai tare decât alții cu blog. Mă cred mai tare pentru că scriu aici despre altceva decât mizeria de la TV, pentru că este terapeutic și pentru că am câțiva cititori care chiar așteaptă curioși să afle ce-am mai scris, nu doar ca să mă aibă la mână acum, ori pe viitor; nu că mi-ar păsa, e inevitabil să existe asemenea oameni, atâta timp cât ai un job decent, unde deciziile tale îi afectează pe ceilalți.

Dar să explic ce-mi face amărâtul ăsta de blog să provoace dependență, fie și doar unui grup restrâns de oameni. Ex-ul îmi povestea că nu-i place jobul meu, întrucât nu fac nimic practic... Nici blogul ăsta nu te învață mare lucru, că doar nici eu nu știu matematică, nu-ți spun cine ce a făcut, îmi dau foaaarte rar cu părerea, parcă doar vorbesc și nici măcar n-aș căuta să te conving că am dreptate. Corect, nu caut asta, îmi este suficient să scriu pentru mine și să te fac să te îndoiești de tine, atunci te cuceresc și rareori este valorificată această tactică.

Dar câte bătălii nu s-au câștigat așa, vorba lui Vîntu! "Începi o discuție în contradictoriu și insiști și insiști, până te întâlnești pe o idee cu adversarul, până nu mai simte că trebuie să lupte, și obosit, în loc să caute să atace, se apără. E suficient să se vadă descoperit de ochii tăi, ca apoi să devii un drog, chiar și pentru acela care te urăște". Și asta încerc să scriu și pe blog, rareori vin cu mesaje atât de frumoase, de atâtea ori m-am plâns de atitudinea altora că în loc de subtitlul din poză puteam să trec pe post de slogan un clișeu gen 'You did the crime, now do the time', dar aspectul ăsta nu mă deranjează câtuși de puțin.

Urmează să postez mai des, în ciuda faptului că se apropie sesiunea școlii doctorale și nimeni nu-și dorește să piardă o bursă de 1850RON (bani pe care trebuia să-i primesc lunar din octombrie, dar...), voi scrie mai puțin despre școală și mai mult despre alte peripeții, voi scrie mai mult pentru că sunt îndrăgostită, stare care mă provoacă să mărturisesc diverse vise.

Depresiv

2010-03-15T07:27:00.000+02:00

Poticnită în perfectibil, Szuszie doarme și muncește, nu mai iese în oraș ca să doarmă, nu mai face terapie prin shopping și nu mai zâmbește la fel de des.
"Cum așa măi Suz, chiar n-ai undă de bucurie în viață de-ți afișezi fața asta post-dentist?", întreabă moldoveanul preferat.
Ba cum să nu, mă bucur să văd cât muncesc într-o țară care nu mă răsplătește nici măcar printr-o bursă amărâtă, în schimb se dezindustrializează de 2 ani incoace, mă bucur să văd că ne-am prostit școlile intenționat, ignorându-ne istoria, că oricum nu suntem excepționali, nu suntem demni de reținut. Avem studenți și chiar doctoranzi care nu știu să scrie, să gândească critic, să citească ori să articuleze. Părinții nu se revoltă, profesorii nu fac grevă, senatul universității susține mediocritatea. De ce? Vă asigur că gândesc practic și nu-mi vine în fire să iau decizii cu fundament emoțional, mă văd în fața unei alegeri: cred ceea ce-mi este dovedit în mod obiectiv (deși sunt dovezi dezgustătoare), ori sper să mă înșel, închizând ochii și zâmbetul, crescând doza de cafea și ignorând cele transpirate ce mă înconjoară și mă sufocă.
Mă pălmuiește însă dovada. Nu mă îndoiesc că vor exista critici, că nu sunt alții care să fi trecut prin aceleași încercări, poate că sunt naivă chiar. Dar nu mi-a fost niciodată frică să privesc pe cineva în ochi și să-i spun ce cred și ce mă îndreptățește să am aceste convingeri.

Breteaua chinezească

2010-02-22T17:47:00.002+02:00

De mai bine de-o săptămână, Szuszi lucrează de dimineață până seara, seara umple pagini cu litere, umplându-și agenda pe următoarele luni cu urgențe minore, eliminând weekendurile și fără să mai aibă cu adevărat reverii, sclipiri, autenticități - mai poate doar să reacționeze, dar și aceasta din urmă stă sub îndemnul necesității și al imediatului. Are doar 25 de ani și îi cresc dioptriile și se comportă de parcă n-ar mai avea timp de pierdut.

Îi plăcea ei un moldovean, și de dragul lui mai ieșea din când în când din starea de tocilăreală, împreună cu Ancusha, colega de suferință. Așa a ajuns ea să schimbe, de dragul rezistenței la orar, fusta scurtă cu pantalonii lungi, tocul de 10 cu cizmele imblanite, 70C cu 75C, multitudinea schimbărilor făcând-o ineficientă pe cel puțin două planuri. Uite așa a ajuns ea cu fața roșie aproape de mov, din cauza unor blestemate bretele care i-au plesnit pe rând în plin seminar!

De aceea, doresc ca prietenii matematicieni/ingineri, să-mi propună un algoritm de analiză a stresului, în cazul bretelelor transparente chinezești, ca pe viitor să pot evita asemenea catastrofe.

Doamnele știu la ce mă refer, adevăratele doamne, cărora anumite ținute și funcții sociale le aduc în situația de a folosi aceste instrumente de tortură. Realizez faptul că de la începutul istoriei înregistrate, ființa umană a purtat un fel de articol de îmbrăcăminte, fie pentru protecţie ori pentru a-și menține temperatura corporală. Cu toate acestea, tendinţa prezentă printre reprezentantele sexului frumos nu este de a purta acele haine care te apără de frig ori pot menține căldura, ci numai acele haine care pot, prin ineficiența lor, să atragă atenția sexului opus.
Că doar de toate merg anapoda, de ce să nu cadă și hainele de pe noi!

_______________________________
TheOriginalSzuszi o să se dea cu lipici

Fii un student adevărat!

2010-02-22T17:27:00.001+02:00

O scurtă introducere

Ah, primăvara, şi bucuria post-sesiune pe care o aduce! Puteţi să-i simțiți mirosul în aer; examenele sunt la fiecare colţ, studeții la fiecare târg, vărsând în fiecare bar și păcătuind în fiecare cămăruță infestată de șobolani. Bobocii sunt o gramadă încântătoare - dar totodată mult mai mult decât atât. Ei sunt și viitorul!

Liceul este diferit. Plin de majorete, Sportivi şi profesori chelioși cu nici un talent natural, potențialului student nu-i este permis să realizeze ce experienţă minunată poate îndura, în 3-4 ani dezmățați.

Ce-ai zis tu acolo, tinere amic? Tu ești una dintre aceste ramuri de măslin, gata să te îmbarci, sperăm în a te îngriji de viitorul nostru aromat? Ei bine ascultă aproape tinere, şi îți voi explica tot ce trebuie să ştii.

Partea I. Carpe Diem!

Universitatea - cunoscut eronat ca și "College" de către mess- americănizații -capete -de- pulbere ce fac fermecătarea neînţelegere - este remarcabil de asemănătoare cu cufundarea capului într-o găleată de bălegar. Este interesant prima dată, dar nu-ţi vei mai dori să repeți experiența - deci savurează fiecare clipă. Noaptea în care ai rămas blocat în afara căminului mort de beat și bătut până la moarte de către colegi în club la pogo? Majoreta care te-a încătuşat la culcare, în timp ce te-a injectat cu heroină şi ți-a furat toţi banii şi hainele? Aceste lucruri pot părea de neîndurat acum, dar vei dori să-ți amintești fiecare detaliu; peste câțiva ani îți vei aminti pățaniile și vei râde, iar şi iar.

Acest lucru înseamnă că, dacă vedeţi o oportunitate, trebuie să profitați de ea ca un vânător ce prinde un șarpe strălucitor, în căldura habitatului său. Toate aceste lucruri se vor alătura arsenalului dvs. de piese de conversaţie spirituală atunci când veți deveni plictisitori şi chelioși.

Partea a doua. Mănâncă bine!

Notele mari nu se iau numai cu șaorma. De fapt, a fost dovedit ştiinţific că o astfel de dietă conduce la o moarte lentă, dureroasă, catolică - şi tu nu vrei asta. Cu siguranţă intenționezi să devii un înalt membru al Masonilor și să domnești asupra conglomeratului energetic al tatălui tău cu o mână de fier, ca fiecare student bun, şi pentru asta ai nevoie de vitamine şi proteine.

Dacă locuiești la vilă, probabil că ai destule vitamine și proteine să-ți ajungă pt întreaga carieră academică, deci mai fă și puțin sport, pentru Dumnezeu! Invers, dacă locuiești la etajul 10 la bloc, probabil n-ai mâncat o masă copioasă în viaţa ta şi trăiești în sărăcie virtuală - mergi la dentist, bronzează-te nițel, şi află că amidonul în sos de roșii pe blat de pizza nu poate fi numit o masă.

Partea a treia. Socializează! (Vecin cu Mănâncă)

Cu excepţia cazului în care încă mai locuiești cu părinţii, vei fi nevoit să te familiarizezi cu o mare varietate de oameni. Unii dintre ei te-ar putea urî; acest lucru este natural. Desigur, nici unul dintre ei nu te iubește, şi în ciuda a ceea ce am spus în timpul introducerii, posibilitatea de a păcătui este probabil la mare distanță.

În afară de persoanele pe care le-ai putea ademeni în pat, va exista o serie de alte persoane. Acestea variază de la "cunoscuţi supărăcioși" la "prieteni platonici" şi aceste relaţii vor rămâne stabilite pentru restul vieții tale naturale. Fii recunoscător, cu toate acestea, pentru oricare oameni dispuşi să vorbească cu tine. Amintește-ți, o fac din bunătatea inimii lor.

În concluzie, mititelule,

Vei uri universitatea, dar asta nu-i vina mea. Tot ceea ce ai crezut până acum este greşit; prin urmare, omoară-ți părinții și profesorii din liceu, dar nu veni să plângi la mine.

Noapte bună.

Ready, set, bleah!

2010-02-18T09:34:00.002+02:00

Am în existență minim trei neajunsuri: lipsa de timp, lipsa de apă (ăia doi litri recomandați unei caroserii tonifiate) și lipsa de somn. Aceasta din urmă mi-e tare anapoda tocmai pentru că nu-i pot identifica relația de cauzalitate (nu cred că-i stres), nu o pot remedia, ba încă o încurajez cu nessuri, pepsi twist, etc.,că doar fiecare om este, și trebuie să fie dependent de ceva, pentru că, altfel, nu am putea trăi unii cu ceilalţi, ori eu cu propria-mi persoană. Societatea îmi oferă dependențele mari, formale şi generale, cei din jur îmi oferă dependenţele mici, puternice si esențiale, iar noi ne însușim atât dreptul de a alege, cât şi ceea ce oferă ceilalți.
O aștept încă pe Zâna cea bună să-mi făurească o viață care să mi se potrivească timpului dat de soartă, precum sutienul mărimea 36-DoubleD Pamelei Anderson, precum coroana pe creştetul Regelui Arthur, precum părul grizonat lui DanDiaconescuÎnDirect!
Cu toate acestea, mă gândeam să cresc tot în această ogradă o grădiniță de știință separată, cu flori fundamentate pe ficțiune. Ideea ar fi că nu știu dacă să las categorie tot pe acest blog, ori să fac altul pentru partea ficțională, astfel încât să-ți convină mai mult ție cititorule, astfel încât de cauți să ieși pentru puțin din acest ungher de inteligență, să poți veni tot la mine, într-o serie de proze scandaloase cu iz de confesiune fâstâcită. Dar mă mai gândesc la asta mai târziu astăzi, când îmi curge cafeaua prin vene.

The Devil is in the Details.
Suz

Confesiuni și bănuială

2010-02-10T05:27:00.001+02:00

Îmi împrăştii adesea sângele pe hârtie lucioasă, iar apoi îmi cert neobrăzarea. Am ajuns să prestez servicii intelectuale şi acte de complezență.

De te macină și o spui blogului îi demaşti superficialul, îmi zic, ori speri că o citește un EL, că o citește șoptit ca pe o conversație metafizică, tu și el, cerul și luna. Dar când te macină şi o transmiţi varului de pe pereţi din priviri, pesemne e atât de grotească încât îţi e jenă să o conturezi din vorbe. Cred că asta este... acum nici de mă torturezi n-aş putea să-mi trădez frământările cum o făceam astă-vară. Poate pentru că-mi lipsește Miruna.

Aviz prietenelor de suferință - Găsesc sensul noului meu mediu ambiant doar privindu-l ca ansamblu, altfel parcă trăiesc în alt film. Drept urmare, îmi îmbrac ceva mai altfel zilele în ultimul timp, nu mai simt nevoia seratelor de dans renascentist, dar nici a destrăbălării de trotuar, poate că va veni ea primăvara și voi avea chef să mă uit cruciș la luminile orașului, ori să mă plimb pe străduțe și să mănânc covrigi, trăiesc în prezent cu această speranță. Întrucât oamenii alături de care gustam aceste mici plăceri sunt acum departe de aceste ritualuri, sunt nevoită să mă satur cu ce mi-am proiectat pe peretele dinspre nord. Cu alte cuvinte, sunt îndrăgostită probabil, anapoda, cu chef dar fără timp.

Sper să-mi revin în curând.

Prima mea Leapșă Virtuală

2010-02-01T00:52:00.005+02:00

Am primit-o anul trecut pe vremea asta pe Facebook în engleză, iar acum este cazul s-o refac românește, s-o personalizez și s-o dau mai departe în străfundurile netului, în speranța de a stârni expresii intelectuale cunoscuților.

Reguli: După ce ai fost ales, trebuie să scrii o listă cu 25 lucruri aleatoare, fapte, obiceiuri, sau țeluri de-ale tale.La sfârşit, alegi 25 de persoane care urmează să fie etichetate.Dacă am dat leapșa mai departe, este pentru că vreau să ştiu mai multe despre tine.

1.Acesta ar putea fi primul şi singurul lanţ din viaţa mea, s-ar putea să-mi pară rău și să-l șterg mai târziu.

2.A trebuit să merg la logoped când eram mică pt. că eram peltică. Când sunt obosită ori am emoții, încă mai trebuie să-mi controlez pronunția.

3.Simt că am ajuns la o răscruce în carieră și mă tem de alegeri comode. Îmi place foarte mult ceea ce fac în prezent, și mi-ar plăcea foarte mult și să scriu mai târziu în viață, mai ales că până acum 7 luni, aceasta părea cea mai bună alegere. Sunt conștientă și de faptul că mi-ar fi tare greu să trăiesc din asta la cât de mult mă respect :P.

4. Nu tolerez greșelile de ortografie în cazul românilor. Ce naibii, este o limbă cu reguli clare, cu prea puține excepții, cuvintele se scriu în modul în care sunt pronunțate. Mailul nu este o scuză și ar trebui să dăm dovadă de respect față de destinatar și față de noi înșine. Nu-mi vine să cred câtă amploare a luat acest fenomen în ultimii ani.

5.Păstrez legătura cu studenţii mei preferați. Știu că nu-i ceva neîntâlnit, dar acum constat și eu că am ajus să-i admir pe câțiva. Totul a început cu Andreea, care mi-a fost studentă în primul meu an la universitate, și pe care am ajutat-o să susțină niște teste pentru un post vacant în Dep. de marketing. La numai câteva luni a devenit brand manager în cadrul multinaționalei respective, iar acum conduce departamentul. Cand a venit să-și ridice diploma de licență mi-a făcut o ofertă aproape de nerefuzat...

6. Nu suport să văd pe cineva supărat sau dezamăgit. Mă străduiesc să fiu pe placul tuturor, și mă învinuiesc până la lacrimi uneori când aflu că există cineva care nu mă place.
7. Îmi voi petrece bătrânețile într-un orășel de pe malul mării în Anglia, comportându-mă ca o regină.
8. Îmi place să fiu surprinsă și încă trăiesc cu speranța că va exista un alt Nick ceva mai romantic...
9. Prima dată când am văzut cu ochii mei un tablou de-al lui Klimt la câțiva metri de mine, (Portrait of Hermine Gallia @ Galeria Națională de Artă, Londra), nu m-am putut opri din plâns ( nu că ar fi preferatul meu, mai degrabă m-a copleșit faptul că mă aflam în orașul meu preferat, în sfârșit în fața unui Klimt original, alături de o prietenă care înțelegea perfect sentimentele care mă încercau). Draga de Lavi, în loc să mă calmeze a început și ea să bocească. Asa prieteni am eu... .

10. Despre simțul meu artistic, pot spune că mă atrag lucrurile care-mi spun o poveste. Trebuie să fie unice, sa-mi priponească expresia feței într-un zâmbet, să mi se destăinuie. Am acasă niște figurine și-o volută de pe Str. Plantelor, urâte ca păcatul, dar dacă mi le amenință careva îi scot ochii.

11. Știu ce se spune despre Remedios Varo, dar rămâne pictorița mea preferată.

12. Oriunde m-aș muta, la mine acasă vei găsi figurine din benzi desenate, jucării pentru pisici, poze cu prietenii și un amestec haotic de cărți. N-am un stil anume și nu-mi pasă, mă simt confortabil înconjurată de amintiri și nu atârn poze de un perete dacă acestea nu îndeplinesc acolo și alt scop. Voluta care era să-mi spargă capul pe Plantelor stă în raft la loc de cinste și mă va însoți în viitoarea casă.

13. Sunt dependentă de Dr. House și 30Rock.

14. O să-mi duc copiii la biserică în fiecare duminică, deși eu una am abandonat credința.

15. Visez să fiu autor de bestseller.

16. Trăiesc romantic și sunt incurabilă în acest sens.

17. Mi s-a spus că sunt foarte geloasă.

18. Am cântat timp de o lună într-un club în UK, dar încă am trac.

19. Am descoperit că scrisul și desenul îmi sunt cathartice. Nu reușesc însă să-mi termin nici desenele, nici prozele. Îmi vine tot timpul să adaug la ce-am scris în trecut și probabil din această cauză am renunțat la vechiul blog, după ce am șters nenumărate articole pe care nu le mai consideram demne...

20. Mi-e frică de mincinoși și bârfitori. Foarte frică! Datorită pct.6, mi-e tare greu să-i evit la muncă și mă obosesc îngrozitor.

21. Nu pot dormi singură. Din această cauză sunt crazy cat lady.

22. Neg ipoteza conform căreia bărbații se nasc infideli. Chiar dacă sunteți programați genetic să râvniți după alte femei, autocontrolul ar trebui să vă deosebească de celelalte animale.

23. Îmi place să gătesc și tot ce am pregătit de la 6 ani până acum a fost cel puțin comestibil.

24. Sunt singura din familie cu nasul drept, iar inainte saăprimesc un pumn în nas eram singura din familie cu nasul în vânt. Dintre toți, semăn cel mai mult cu bunica.

25. Uneori visez în alb/negru.

26. Mă mir că am reușit să listez 25 de lucruri în 10 minute.

Leapșa merge mai departe la Zazuza, Ana, Kriegsmann, Diana, Naomi (Coastin with Costi), și la cine mai vrea.

ANOVA : Are oare valoare cercetarea ta?

2010-01-22T12:02:00.002+02:00

Dezvoltată în 1912, de statisticianul R.A. Fisher, Analysis of Value este un puternic instrument statistic, menit să testeze importanța efortului depus de către doctorand.

Importanța o determinăm prin compararea propriei cercetări cu Ipoteza nulă

H0: µ1 = µ2?

unde,

H0 : Ipoteza Nulă

µ1: importanța cercetării tale

µ2: importanța unei maimuțe care bate la mașină aleatoriu, într-o pădure, departe de privirea sau auzul uman.

Testul impune calcularea F'd:

suma (oamenilor care dau 2 bani pe cercetarea ta)

F'd = -------------------------------------------------------------

populația Terrei

Aceasta de mai sus, se compară cu dispersia lui F cu i-1,N grade de libertate, pt a determina valoarea lui p (pi in your pants). Un p scăzut (low pi in your pants) indică faptul că descoperi ceva valoros ( deși improbabil d.p.d.v. statistic).

Tipuri de erori:

ANOVA trebuie utilizată cu grijă, pt. a evita următoarele două tipuri de erori:

Tipul 1: pornești de la prezumția falsă că activitatea ta de cercetare nu este nulă

Tipul 2: nu pot fi trase concluzii. Succes la susținerea tezei!

Bineînțeles, acest test impune atât independență cât și normalitate din partea ta, ambele improbabile, ceea ce te înlesnește să tragi concluzia că nu este problema ta.

____________________________________________

TheOriginalSzuszi hates you

John Nolan Films

2010-01-19T09:47:00.000+02:00

Pentru fanii montajelor, ai lactatelor și ai șoriceilor!

http://www.youtube.com/watch?v=YqlQS5CCmwI

Profesore, trezește-te!

2010-01-10T21:02:00.003+02:00

Domnule profesor, vă rog a-mi ierta digresiunea de la orele școlii doctorale a ASE, unde trebuie să îmi revin repede deoarce constat că e vorba de acelați lucru de fiecare dată, noi suntem mici și proști, dvs. sunteți mare și bătrân, aveți fantastica abilitate de a scrie cu o mână cu viteza gândului și de a șterge cu cealaltă simultan. Dar oare voi fi mai des vizitată dacă vă menționez numele pe umilul meu blog, dacă anunț că la ultima noastră întâlnire am luat notițe la un curs al școlii doctorale pt. prima dată, însumând secundele în care vă întorceați de la tablă pt. a pune o întrebare (11 sec) și a da și răspunsul deja cu spatele la muritori, ori pt. a critica lipsa de punctualitate a unuia (8 sec), sau mai bine să încerc să ignor problema noncondescendenței și a falsei interacțiuni pedagogice cu animalul cu gură și păreri, numit sarcastic, Doctorand. Nu știu dacă realizezi Profesore că și noi suntem niște intelectuali, dar spre deosebire de tine, noi încercăm să nu umbrim pământul doar cu funcția înscrisă pe cartea de vizită, altfel rămâneam în lumea noastră comercială și nu căutam studiile școlii doctorale, lăsându-te să mori de foame.

Dar să presupunem că ai dreptate, că și alți colegi de-ai tăi au, la gunoi cu toţi doctoranzii, intelectualii aştia stricaţi! Noi încă nu ne-am răzvrătit, preferăm să fim eleganți, ne incăpățânam să rămânem astfel, în cinstea simțului axiologic al diplomației, cu atât mai mult cu cât unii suntem cadre didactice și ți-am notat exemplul negativ, fii sigur că vom evita să ne manifestăm vreodată de o asemenea manieră.

Mă întreb ce note vom primi la examen...

Cu drag,
Blonda de la Marketing

Lucruri invățate săptămâna trecută

2010-01-04T22:16:00.001+02:00

1. N-am timp să mor! Kriegsmann are dreptate și îl simt, știu că aduc a placă stricată, dar pot s-o intorc nițel, explicând că de pe 30 până astăzi am corectat 180 lucrări, am citit 50 de analize de campanie, am centralizat prezențele, am încropit o lucrare de disertație, mi-am făcut ordine pe plan personal, am impăcat toate găștile de prieteni, iar în urmatoarele 2 ore intenționez să termin și capitolul de carte (iertare A!). Cu somnul de frumusețe am stat foarte prost, plus că mai am de 3 ori pe-atât, dar mizez pe faptul că am gene bune, sâc!
2. Oamenii fac mai multe prostii decât mine din cauza indrăgostelii. M. cheltuie 160 de lei pe weekend ca să stea inghesuită în miros de pește și transpirație în jur de 10 ore dus-întors, prin vijelii si serpentine, drum la jumătatea căruia eu mă țineam de scaunul din față inverzită și tremuram, incercând să-mi dau seama dacă-i de frig, rău, peștele de aseară - M face asta pentru că știe că el nu poate trăi fără ea, iar ea preferă să-și sacrifice astfel cele 10 ore din fiecare weekend și minim 480 lei/lună, familia și ieșirile cu fetele pentru că nu vrea să trăiască fără el. Sună oribil, dar cand mă gândesc la ei parcă mi se incălzește sufletul.
3. Traiul hippie nu e pentru mine. Mi-am propus mai demult să-mi fac mai puține planuri, să trag chiulul mai des și să merg la mai multe petreceri. O fi vârsta, poate că toate își au timpul lor iar eu am terminat facultatea, sau poate lipsește acea persoană cu capul pe umeri în care să am toată încrederea, nu știu. Dar lipsa controlului mă obosește, atunci intervine anarhista Szusz care ar sparge ceva, ori cinica Szusz să spună că mai trebuia puțin roz, ori tocilara care nu a trimis mailul ăla profului, urăsc haosul, dar vai, cât de drăguți sunt băieții care îl trăiesc!

S-au făcut 20 ore fără somn, mă duc să mă mai lupt cu un clovn și promit să mai scriu în curând.

Szuszie - și știu că mă invidiați!

Sweetest!

2009-11-29T21:27:00.005+02:00

Deși am avut ore sâmbătă și febră, frisoane, nervi, etc., am reușit să ajung la draga de Andreea, pe care o felicit pentru efortul supraomenesc (o spun cu ochii injectați și mintea solicitată la maximum, în mijlocul lecturii, fără a considera că exagerez câtuși de puțin) depus în activitatea de cercetare, efort pe care nu cred că-l voi egala în propria activitate, dar și pentru trăirile pe care mi le smulge cartea, mărturii ale geniului fermecat de frumos, ale profesorului care mi-a inspirat dragostea pentru toate, care m-a învățat cum se trăiește romantic, în lumina caldă, în miros de covrigi și toamnă pe strada Plantelor. Am admirat-o dintr-un colț, cum privește prea modestă la oamenii din jurul ei, cum a putut să crească în doar câțiva ani, speriată puțin că dacă aș fi cunoscut-o mai târziu, probabil n-aș fi avut privilegiul de a-i fi alături și de a învăța atâtea, și sper să mă ridic și eu la înălțimea așteptărilor ei, căci ea le-a depășit pe ale mele, căci datorită ei continui să am încredere în oameni.

Dacă sunteți iubitori ai Bucureștiului, citiți cartea Andreei Răsuceanu, citiți Cele două Mântulese, este o carte de suflet pentru mine!

Comentarii întâmplătoare după vot

2009-11-22T23:32:00.001+02:00

De astăzi, din cercul de prieteni, studenți, rude, vecini, etc.

Vai de țara noastră!
Am ieșit cam șifonat la numărătoare...nu contează cât de lung ai părul, dacă nu ești marinar...așa-i?
Pot să nu influențez situația României și stând acasă
Ideea era alta: dacă nu participi, nu arăta cu degetul. Dacă te arăți iritat de ceea ce se întâmplă azi în România, protestează, altfel ești doar un vierme într-un măr!
Well, dacă totusi, pe ici pe colo, se schimbă câte ceva? ;)
Voting is in sight... change isn't
Pick the better communist!

Date fiind cele de mai sus, propun tuturor un exercițiu în construirea propriului ego, anume un site pe care l-am descoperit zilele trecute și, cu greu recunosc, m-a ținut alături cca 30 de minute, în care m-am acoperit cu o jenă dureroasă. Cert este că la capitolul Viața mea e mai amară decât a tuturor avem, ca români, un talent înnăscut, iar cum tema siteului sustine jocul ăsta cu alți câștigători în fiecare zi, socotiți dumneavoastră... Mă duc să povestesc o experiență penibilă și acolo, pt. că merge la fix cu însuşi numele site-ului, www.fmylife.com.

Sunt la muncă și plouă

2009-11-15T17:39:00.002+02:00

Îmi place ploaia. Literalmente, dacă cineva m-ar întreba: "Dacă ai putea avea doar un singur fel de vreme tot timpul vieții, care ar fi?" Aş spune ploaie caldă.

Mi-aduc aminte că în timpul primului an de facultate îmi plăcea să dau ture prin Agronomie sau să mă plimb prin Herăstrău când ploua.

Apoi am plecat în Anglia! Asta a fost poate singura dată când nu îmi plăcea când ploua ... pentru că fiind în pantofii office din piele plouați, în care stăteam apoi între 8 și 10 ore, ploaia nu era la fel de distractivă. Dar totuşi, estacadele din cărămidă roșie atașate caselor pe fondul unor nori gri și mirosul magnoliilor... parcă tot n-aș schimba ploaia. Unde mai pui că într-o ploaie englezească m-am îndrăgostit pentru prima dată.

Ploaia face totul mai bine. Statul în mijlocul străzii, statul pe o bancă. Să privești cerul, să extinzi brațele și-apoi să urli..."Nuuuuuu !"... şi apoi încet, să cazi în genunchi neputincios.

Plus că fundalul este, de asemenea, bun pentru strigat: "Stai, nu pleca!" ca apoi să ți se răspundă, "Trebuie!". Sau ca să poți cânta cu patos: "In a perfect world baby, I would've found you long agooo!" sau altele d'ale negreselor, pentru că negresele știu să simtă și să cânte.

Nu-i nevoie să plec cu mașina, mă plimb singură prin ploaie azi, n-aveți idee câte zâmbete îmi smulge activitatea asta.

10 lucruri pe care vreau să le fac până la 30 de ani

2009-11-04T23:17:00.002+02:00

1. Să beau șampanie pe acoperișul unui bloc înalt
2. Să fug la mare cu un prieten sau cu o prietenă fără să anunțăm pe nimeni
3. Să fac baie în mare noaptea
4. Să încerc un sport extrem - rafting/parașută/parapantă
5. Să mă joc în noroi
6. Să termin doctoratul
7. Să mi se spună din nou "Te iubesc"
8. Să mă plimb cu un balon
9. Să învăț să am mai multă răbdare
10. Să merg la Paris.

Mi-e rușine

2009-11-03T09:40:00.003+02:00

Pentru naivitatea de a considera blogul al meu și pentru libertatea de a-mi exprima opinia oricând și oricui, atâta timp cât este susținută de argumente bine fundamentate, declar astăzi că îmi este rușine de actualul statut.

Szuszi a fost învățată să-și respecte semenii şi să-i considere totdeauna mai deştepţi decât ea, nu a bătut mingea pe maidan ca alţi copii, nu a avut păpușă Barbie. Părinţii au făcut sacrificii să o ţină la şcoală şi să-i cumpere computer. Păpușa Barbie a fost pentru Szuszi cartea, accesoriile păpușii niște creioane colorate, nu că și-ar fi dorit vreodată păpuși, poate poante, dar să nu divagăm, povestea mea a fost deja spusă de o persoană mult mai talentată. Vreau să ajung la faptul că Szuszi este acum doar unul dintre mulții profesori români prost plătiţi. Pentru a se putea întreţine, este uneori nevoită să muncească şi altceva, dar nu s-a plâns până acum de această situație, nu-i așa?

Ei bine, la un ceai cu bunii prieteni, Szuszi a avut ieri o revelație: cel puțin 50.000 de ore și-a stricat ochii într-un monitor vechi, a citit și a învățat, a interpretat și a judecat, a făcut mici sacrificii, dar și-a trăit visul, până cînd a ajuns să primească o leafă de criză pe jumătate din salariul unui gunoier de la ROSAL, firma de salubrizare care adaugă un considerabil "spor de ruşine" oricărui angajat care adună gunoaiele. Și așa a întrebat-o bunul ei prieten Popy "Szuz, ție nu ți-e rușine de statutul de doctorand?". Și așa am început să discutăm despre sporuri de responsabilitate socială, fidelitate, tehnicitate, doctorat și probabil de aceea scrie acum pe blog în loc să doarmă. După o interacțiune cum nu se poate mai bizară și mai stângace, întrucât se vedea clar că subiectul LEAFĂ o rușina, a urmat o zi de luni plină de frumos, doar pentru că s-a văzut cu Lara.

Nu există leac pt. astfel de rușine. Și studenților le spun că dacă o companie refuză să livreze un produs în 24 de ore, așa cum se menționează în campania publicitară sau în contractul semnat, consumatorul se poate adresa protecției consumatorului, sau poate intenta o acțiune civilă la tribunal, dar atunci când un politician promite și nu livrează după ce a fost ales, alegătorii nu au altă soluție decât să voteze pentru altcineva, sau să inițieze o campanie publică in care să critice lipsa lui de seriozitate, ceea ce implică eforturi prea costisitoare și rezultate pe termen lung. Pot doar să mă afund în muncă, se găsește destulă cât să uit de rușine. Oricum la mine pilonii școală-muncă-viață susțin un bâlci ospitalier care nu-ți dă voie să stai o secundă locului şi te instigă să-i iei toate tiribombele la rând, cu sete, măcar ăsta-i gratis. Deocamdată.

despre intalnirea cu Ochiul si Madam'

2009-10-26T21:34:00.001+02:00

Joi, ora 19:45 Probam joi seara terapia prin shopping. Era după muncă, eram obosită și căutam ieșirea din mall. Cum mergeam, îngândurată la ceea ce avea să vie...POC! Din dreapta mea, un căpete mă trântește la pământ, el nesimțitul(a) rămânând în picioare, eu, victima cu fața înfiptă în ciment! Dânsul(a), monument de rafinament și inteligență (că doar ast le poesteam studenților în apărarea lui), îmi trântește un "scuze..." sec, în timp ce eu încercam SIN-GU-RĂĂĂ să mă adun de pe jos, cu același mare rafinament, desigur! Obișnuită cu evenimente care necesită scuze pe săptămâna aceasta, curtoazia reciprocă mi-a venit din inerţie, înainte de a mă întoarce la căpete. Căpetele, în cazul în care n-ați ghicit până acum, era ochiul cu unghii, deșteptul din noul spot Coca Cola, vă dați seama ce urlet am tras în momentul în care m-am întors înspre el ??? Cred că a stat pământul în loc... Nu mă mai întorc în Plazza, cel puțin până nu dispar Ochii plimbăreți. Îmi imaginam un ochi mai pitic, nu ditai matahala, care a fost oare ideea cu uriașul?

Vineri, ora 14:51 - Eu: Madame?
                           - Secretara: N-avem!
                           (Wow, ce surpriza!)
Luni, ora 13:00 - Eu: Madame?
                        - Secretara: N-avem!
                           (Wow, ce surpriza!)
Madame!

Poate că nu aş scrie acum nimic dacă ai fi cum te-am crezut înainte de elegantă şi nu ţi-ai pune în gând să îmi fredonezi zilnic refernul unei melodii proaste. Încep să mă simt ca un ciorap prea sexy pe o pulpă durdulie, strâmt şi nepotrivit. Bănuiesc că nu ești nici dumneata fericită....eşti prea uscată înăuntru şi pe dinafară. Apropo de asta, de ce toţi cărora le zâmbeşti reverenţios sunt "imbecili"? Nu mi te-a lăudat nimeni în ultimii 3 ani, dar trebuie să fii fantastică, unde mi-a fost capul?

Mă anunți prin semne că NU? Credeam că putem discuta, eu nu pricep limbajul semnelor, mama nu m-a învățat când eram mică...sunteţi aproape de o vârstă...ah am uitat, nu ai cum să ştii asta, noi nu am dus niciodată discuţiile mai departe de bună ziua.

Szuszi
is (still) watching you!

De ce blog?

2009-10-19T21:11:00.002+03:00

Această pagină a inceput goală. Nu este greu de crezut - toate blogurile sunt așa la un moment dat în existenţa lor. Unele sunt sortite să rămână goale pentru totdeauna, dar nu este locul meu de a le judeca proprietarii pentru deciziile luate, cine sunt eu să impun scris asupra lor?

Dar acest blog nu este gol. Nu mai este. Această pagină este lent umplută cu cuvinte, precum torni iubitului subtilități șoptite la ureche, îndemnuri insistente şi sentimente calde ... pe măsură ce cuvintele apar, devin cadouri, ca atingerea degetelor persoanei iubite pe pielea ta goală într-o noapte caldă de vară, ca o briză ce adie prin fereastra deschisă şi umple camera cu parfum de lămâiță şi cântec de viață... Comunicarea scriitorului cu pagina - doi iubiţi, şoptindu-și în întuneric.

Cuvintele, desigur, îmi sunt promisiuni de angajament - zestre învăluită în font, ele rămân. Ce s-a spus, dăinuie. Ce e scris, trebuie să rămână scris. Nici măcar Dumnezeu n-ar putea veni cu "Ctrl-z" în mintea noastră (cel puțin așa se spune în religia mea...) - niciodată nu ar trebui ca scriitorul să viseze sau îndrăznească să o şteargă. Cuvintele ar trebui să vină doar de unde acestea sunt licitate ... să curgă din minte către degete, pentru a ajunge şi îmbrăca pagina pentru companie politicoasă, strălucitoare, în haine de duminică.

Voi lua o gură de ceai, ultima felie de lime dansându-mi liniștită în ceașcă, această pagină a fost goală precum sufletul meu când ai plecat, știi ..., dar este din ce în ce mai puțin acum.

Este o sarcină, vei vedea - o chemare. Nu ar trebui să devenim sclavii propriilor abilități, dar nici nu ar trebui să le întoarcem spatele. Precum medicamentele, pericolul şi beţivii furioși, aptitudinile noastre din ce în ce mai prezente ar trebui înțelese și confruntate.

Sarcina mea este simplă: încearcă să schimbi lumea, cuvânt cu cuvânt! Aleg să scriu, să-mi așez mâinile pe taste și să-mi masez mesajul în pagina ta, tentându-mi propriul vocabular și manipulând fraza, recuperându-mi propriul suflet și deschizându-l să văd ce creaturi fantastice se nasc din adâncurile sale de cerneală vie. La fel ca un actor de teatru costumat, pagina poartă acum ideea - recunoscătoare pentru şansa de a fi o parte din schimbările care plutesc în aer. Un cuvânt la momentul potrivit ... și fericirea creaţiei devine infecţioasă. Iar de mă citești, viral, fiecare propoziție mă contaminează cu bucurie. Acestea sunt cuvintele pe care vi le împărtășesc și mi le împărtășiți. Acest moment, va pieri din mintea voastră în două zile, dar nu din a mea. Ofer gratis cel mai bun cadou pe care l-aș putea oferi, creez ceva din nimic. Legile care ne guvernează micul univers spun că acest lucru este imposibil, dar eu încerc să demonstrez contrariul.

Privește o pagină goală, străbate-i albul cu buricele degetelor și nu-i admira goliciunea, ci potențialul, găsește o coală și fă-o a ta. Mâzgălește, desenează, pictează, ia parte cu mine acest simplu exercițiu, apoi imaginează-ți oamenii cărora vrei să le-o arăți. Caută s-o schimbi cu zâmbete, aprecieri, sărutări, mângâieri, și-apoi cred că nici pentru tine, pagina nu va mai fi goală.

Latura mea britanică

2009-10-11T21:36:00.004+03:00

Vlad e un drăguț, pentru că ne-a dus în Tekaffe, un loc atît de finuț, ne-a drăgălit și ne-a amuzat pe toate, asigurându-mi, cel puțin mie, cu doar un ceai și puțin umor negru, doza de energie și buna dispoziție pentru săptămâna horror ce are să vină, pentru că mi-a adus aminte de latura mea britanică.

Dar permiteți-mi să elaborez. VIAȚĂ! VIVACITATE! Asemenea cuvinte te duc cu gândul la spanioli îmbrăcați în haine colorate ce trăiesc clipa și se bucură de tot și toate!!! sau argentinieni, sau poate chiar români, italieni, oameni la care te uiți cu poftă de viață și-ți vine să-i arăți cu degetul ca un copil și să exclami "Maami, vreau acoolo!!!", să-i invidiezi, pentru că emană energie pin toți porii!

Latura mea britanică, desigur, n-are nimic de-a face cu asemenea copilării. Evident că NU. În schimb, eu am ceaiul și satira. Ceaiul ! Ceaiul este o licoare minunată, cu excepţia faptului că, de-ar fi ca acesta să fie un tânăr, bronzat şi plin de romantism, ieșit la o promenadă scurtă pe o plajă, să spunem în Torquay, cel mai probabil și-ar lua-o de la cafea, ceea ce ar stârni apoi un nerușinat râs în cor al tuturor fetelor din apropiere, în timp ce cafeaua ar șterge-o cu prietena ceaiului, probabil o tipă la fel de fițoasă, cu un nume englezit gen Honey sau Sugar. Latura mea britanică, desigur, n-are nimic de-a face nici cu cafeaua. Desigur că NU.

În schimb, latura mea britanică are hobbyuri și trăiri romantice calme.

Fără îndoială, voi non-britanicii sunteți în acest moment rușinați la culme şi dornici de a traversa limitele impuse de sângele latin. "Care sunt aceste hobby-uri de pe care ne vorbești?", se plânge lumea."Cum se poate să întreprindem și noi astfel de activităţi? Ce distracţii sunt acceptabile într-o societate politicoasă?"

Urmărește-mi blogul în continuare, și poate îți spun.

Oglindă, Oglinjoară...

2009-10-04T18:33:00.002+03:00

09:00 " Aaaaaah Szuszie, să nu te mai recunosc!" Pentru prima dată, mi-o spun chiar eu! Clar, cu fața asta nu fac nimic astăzi...Tresar din frământări și-mi zâmbesc complice: aşa-i că am crescut? Îmi torn o cafea de om mare si pornesc laptopul pt. a urmări aventurile feisbucene ale vechilor prieteni, care acum că lucrează în advertising, mai au timp doar de ferma digitală și testul Death Clock. Dap, ieri am avut cea mai super zi dintre SUPERZILE, dar de ce să pun la status și să le fac lor sânge rău... Dar revenind la contemplările matinale: ce naiba să îmbrac încât să îmi mascheze picioarele găurite?

11:00 Jason Mraz cântă. Revenim la oglindă, astăzi trebuie să ies totuși din casă, e duminică, e mamaie la București! Știu că femeile şterg fotografiile în care arată jenant,unghiul care nu le avanteajează e întotdeauna blasfemator de nimfe. Dar asta-i fața cu care trebuie să ies din casă, cât de mincinoasă pot să fiu astăzi cu mine ca să-mi refulez faptul că asta este una dintre miile de expresii cu care ies în lume, intrinseci reacţiilor care-mi merg mână-n mână cu vorba şi trăirea? În deprimarea mea, îmi aduc aminte să dau cu geana pe la Zazuza, care-i dedica unei studențele uber-priti o poezie de Maya Angelou:

Pretty women wonder where my secret lies.
I'm not cute or built to suit a fashion model's size
But when I start to tell them,
They think I'm telling lies.
I say,
It's in the reach of my arms
The span of my hips,
The stride of my step,
The curl of my lips.
I'm a woman
Phenomenally.
Phenomenal woman,
That's me.

...............

și-am rezolvat! Realizez că ieri m-am simțit atât de bine copil, încât astăzi îmi pare că nu mi-a ieșit echilibristica pe gardul dintre ani. Dar cât de prielnic este uneori să devii ceea ce erai? Să ştergi maturitatea depusă inconştient peste firea ta,să nu știi că nu îți pasă, și să resimţi beatitudinea lipsei de freamăt responsabil. Să te surprindă coborârea bruscă, dar să îi ţii piept ca un om fără eșecuri însemnate până acum. Oare restul s-au simțit ca mine astăzi?
13:00 Sister Uve got it all (tot Jason Mraz). Și ziua poate începe.

Despre flirt

2009-09-28T00:36:00.004+03:00

Înțeleg, mi-am cam ieșit din mână cu practica întâlnirilor, dar niciodată n-am avut o inimă ce zvâcneşte sensibilitate la auzul replicilor tăioase, rostite cu dezinvoltură ale freamătului de testosteron! Le las pe altele să dea din fund în locul meu și să le furnice stomacul când sunt tratate ca și cârpele, de dragul de a fura priviri leproase, ba chiar consider că nu-i sănătos să dai pe-afară de frustrare.

Degeaba îmi spui că elaborezi opere de genialitate la nivel înalt, că neștiind cine sunt eu nu m-ai prins. Predau marketing și ca o regulă, mă cunosc prea bine şi nu mă las doborâtă de un mesaj atât de generalizat!
Next!

De-ar fi toate zilele ca NU

2009-09-22T23:25:00.002+03:00

Dimineţile, nimeni nu se preocupă de ele cum o fac cu serile. Matinalul e rutina spălatului, îmbrăcatului şi plecatului. Nu vezi, nu auzi decât în format .mp3, prelungeşti reveriile în 41...poate câte o tresărire instinctivă când treci pe lângă chioşcul de ziare. Serile, în schimb, sunt precedate de tocmiri convenabile: scris propunere bursă? citit drăgălăşenii? iubit sincer în emoticoane? cafea? dans tonifiant? blog?
Azi am reușit să-mi drăgălășesc drăgălașul pe mess, să-mi vopsesc părul, să termin o carte și să fac progrese cu propunerea asta blestemată, tocmai pt că am început dimineața cu NU! Recomand tuturor prietenilor câte un NU din când în când!

Dar să vă explic cum de-am reușit eu să zic în sfârșit NU. Am în existenţă două neajunsuri: lipsa de apă (ăia doi litri recomandaţi unei caroserii bine tonifiate) şi lipsa de somn. Aceasta din urmă mi-e anapoda pentru că nu o pot defini şi remedia, ba mai mult mi-o încurajez fără cumpătare cu cafele, care mai de care mai puternice. Mai apoi, găseşte-ţi Szuszano aţipul.Când mi-e lumea mai dragă (pe la 8 dimi), sună o șefă că <> Să-mi crească breton și photostream! Apăi știi, azi era prima mea zi liberă, pardon, NU. Dar încearcă la R, că pe ea n-ai mai văzut-o de ceva timp... Apropo, nu-i vinovată șefa, nu-i vinovat nici sistemul, eu mi-s responsabilă de febrele musculare, eu sunt aia care mă complac într-o pereche de pantofi care mă strâng şi îmi fac răni, dar așa mă bucur că astăzi am reușit să NU...